Multe sunt bolile care rod ca un cancer nemilos romantismul secolului XXI. Îl seacă de putere, îi fură esența și frumusețea, tandrețea, candoarea și fericirea. Știți ce mă supără pe mine?! Că avem un sistem de educație în care nimeni nu ne mai învață să formăm legături umane autentice, să vorbim despre emoții, despre oameni și despre ceea ce e frumos la ei. Ieșim niște roboți, memorăm niște chestii absurde și ne pregătim de viață. Orice o mai însemna și asta. Competiție absurdă, cu multe victime colaterale. Se tot vorbește de educație sexuală, dar de educație emoțională când?
Revenind la boli. Sunt multe. Și ne-am lovit de toate. Ghosting, Gas Lighting, Grooming și alte fenomene din astea paranormal-emoționale de care nu aș fi vrut să aud în viața mea. Care te sparg în mii de bucăți de nici tu nu te cunoști pe tine și nu știi de unde să te mai apuci să te cureți.
Sofia Dumitriu, psiholog, a explicat de ce un bărbat apare-dispare: atunci când un om cu care ai o relație dispare fără nici un cuvânt, FĂRĂ să fi avut o ceartă colosală înainte, și dispare pe termen lung, înseamnă că: ori a murit, ori e la închisoare, ori e vorba de altcineva! Cum primele două opțiuni sunt o excepție, a treia variantă este cea corectă, statistic vorbind.
Un partener nu dispare și reapare abrupt în viața ta fără să-i pese de întrebările cu care rămâi, fără să-i pese că între timp ai putea să renunți și să găseșți pe altcineva decât dacă: deține puterea în relație și e foarte sigur pe dependența ta emoțională – adică îi permiți un astfel de comportament. Și dispare nu pentru a sta singur acasă rugându-se, citind, nici pt că are probleme la job sau cu familia. Nu, astfel de motive pot fi declarate și nici nu cauzează dispariții lungi fără un cuvânt. Și atunci trebuie să te întrebi ce motiv nu poate fi declarat, ce motiv de dispariție nu ai accepta și ar periclita posibilitatea lui de a apărea din nou în viață ta? Motivul la care nu vrei să te gândești este fix frica ta cea mai mare: o altă persoană.
Completăm acum cu răspunsul dat de psihoterapeutul relațional Diana Lupu pentru Concentrat (newsletter-ul Decât o revistă, abonați-vă și voi ca să fiți in the know) la întrebarea “cum să treci peste o astfel de despărțire și de ce nu e bine să folosești metoda asta să închei orice fel de relație, chiar dacă e atât de la îndemână“.
Care e legătura dintre ghosting și lumea online?
Ghosting exista probabil și înainte să-l numim așa, dar a devenit mult mai vizibil datorită tehnologiei.
În special, găsim acest fenomen în relațiile la distanță, în cele care își păstrează o componentă online sau sunt la foarte început, am avut 1, 2, 3 date-uri. Pentru cei care aleg să facă asta, comoditatea e unul dintre factori. Îmi este mult mai comod să dispar decât să stabilesc un timp în care să ne vedem, să mă gândesc ce să-ți spun. Asta vine și cu evitarea emoțiilor și cu evitarea responsabilității de a te vedea pe tine că suferi și de a fi empatic.
Un studiu despre aplicațiile de dating vorbește de componenta de relationship shopping. Oamenii intră acolo cu mentalitatea de finding the one, care s-a înrădăcinat cu ajutorul comediilor romantice. Dau swipe, mă văd cu persoana asta, dar parcă nu împlinește toate lucrurile… și atunci ghosting. Pentru că lipsește angajamentul. Când nu am angajament în relație, mi-e mult mai ușor să-l ghostuiesc pe celălalt.
De ce doare așa tare?
Mintea funcționează pe predictibilitate și pe nevoia de a construi povești. Cea mai mare nevoie a unui ghostee [persoana care nu mai primește un răspuns] e de a înțelege ce s-a întâmplat. În lipsa unui răspuns apare frustrare, uneori furie. Pentru unele persoane vine cu o sedimentare a stimei de sine – eu sunt de vină, e ceva ce eu am făcut.
Cum ne revenim după ce am fost ghostuiți?
Pasul 1 e să conștientizezi ce ți s-a întâmplat și să nu negi că te-a afectat.
Urmează clasicile recomandări pentru o despărțire: asigură-te că ai mâncare în frigider și că îți gătești, că vorbești despre asta cu prietenii apropiați, că dormi bine și că ai comportamente de self-care.
Dacă vezi că durerea nu se ameliorează și crezi că te ajută, mergi la terapie.
O practică terapeutică pe care noi terapeuții o folosim în momentul în care nu mai pot să iau legătura cu persoana respectivă este de a scrie o scrisoare a iertării.
În prima parte a scrisorii, începi cu ce ți-a adus bun această persoană, pentru ce-i ești recunoscător. În a doua parte, mergi pe lucrurile care te-au durut, amintirile neplăcute, suferința. În a treia parte scrii despre lucrurile cu care rămâi din această experiență. Apoi, după ce o citești, este recomandat ori să o rupi și să o arunci, ori să arzi scrisoarea respectivă.
De ce nu e bine să ghostuim pe cineva, chiar dacă e foarte ușor?
Pentru că evităm să învățăm cum să ne gestionăm niște emoții și să ne luăm niște responsabilitate. Practic, pe zona asta de relații, de oricare tip ar fi ele, ratăm niște contexte care ne învață să gestionăm disconfortul.
Când dau ghost nu mai stau să am dialogul ăsta interior despre „de ce-ul” din spatele deciziei, pe care apoi să-l aduc cât simt în discuție cu cealaltă persoană.
Făcând asta de mai multe ori, riscul e să ajung să nu mai pot să construiesc o interacțiune adultă, sănătoasă, pentru că în interacțiunile adulte sănătoase, despărțirile, emoțiile negative se întâmplă. Sunt oameni care decid să iasă din relații, care spun știi, cred că nu rezonăm, cred că îmi place de altcineva. Persoanele care fac asta nu sunt persoane rele, avem dreptul la asta.
Evitarea acestor lucruri, lipsa de exersare a empatiei ne scutesc de multe experiențe care de fapt ne construiesc viața adultă relațională sănătoasă.
👻 Și un sfat de la noi: NU te uita înapoi, tu nu mergi în direcția aia!
Tot ce s-a întâmplat e o lecție de învățat. Caută articole în reviste de specialitate, gândește-te ce a mers și ce n-a funcționat pentru tine în acea relație (atenție, acest fenomen apare nu doar în relațiile amoroase!). Un inventar al stegulețelor roșii pe care nu le-ai văzut de la început, deși erau acolo, te poate ajuta să eviți acele capcane în viitor și, firește, o altă frângere de inimă. Cel mai bine e să gândești că n-a fost să fie și să iei despărțirea asta neașteptată și dureroasă ca pe e o binecuvântare deghizată. 🙂
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
