Gimnastele germane au protestat împotriva sexualizarii în sport îmbrăcând costume întregi, care le acopereau picioarele până la gleznă. Gestul lor vine după ce sportivele din echipa de handbal de plajă a Norvegiei au fost amendate pentru că au refuzat să poarte bikini la Campionatul European, purtând în schimb pantaloni scurți.
Este neîndoielnic că regulamentele sportive ar trebui să permită o mai mare flexibilitate în privința echipamentului, astfel încât să poți purta pantaloni scurți dacă bikini ți se par inadecvați.
E totuși ironic că, după decenii în care noi, femeile, ne-am luptat cu toate prejudecățile, cu toți misoginii și conservatorii pentru a ne câștiga dreptul de a purta costume de plajă care descoperă aproape tot corpul sau dreptul de a face plajă topless, azi, așa-zisa luptă pentru emancipare merge fix în direcția opusă. Da, recunosc, sunt zile-n care și mie îmi vine să port un sac sau o burka, pentru că vreau să fiu invizibilă. Dar de aici, de la o nevoie umană firească și până la o afirmație ideologică ca cea a norvegiencelor care spun că bikini sunt degradanți e cale lungă. Nu, nu e nimic degradant în corpul nostru expus.
La fel cum sexualizarea împotriva căreia pretind că luptă nu are nimic degradant. Suntem ființe sexuate, iar sexul nu se limitează la actul sexual dintre patru pereți. Îi percepem pe cei din jurul nostru ȘI prin prisma unei curiozități sexuale. Hai să terminăm cu ipocrizia. Eu, când mă uit la sportivi, mă uit și printr-o lupă sexuală, recunosc – și nu are legătură cu cât de îmbrăcați sunt sportivii. Și nu e vorba doar de sport; această privire sexuală, cu intensitate diferită, e omniprezentă în interacțiunile umane. Nu e nimic rău în asta, e ceva complet inocent cel mai adesea – obiectualizarea, abuzul, violul sunt din alt registru, e ca și cum am confunda „vaca„ cu „vacanța„ pentru că ambele sunt la litera „V” în dicționar. Încercarea de a steriliza și igieniza interacțiunile umane, eliminând orice tentă sexuală e o formă de puritanism demn de evul mediu. Hai, de epoca victoriană în cel mai bun caz.
În orice caz, mie sportivele germane mi s-au teribil de sexy și în costumele lor acoperite. 🙂 Și da, știu că o să îmi iau înjurături pentru postarea asta, noroc măcar că nu sunt bărbat să mi se spună că nu am voie să mă pronunț pe subiect.
Guest post by Victoria Stoiciu
Un bărbat, Vlad Tărlungeanu, a comentat:
În Grecia antică, originea jocurilor olimpice, femeile spartane participau goale complet. Erau venerate și respectate peste tot pentru frumusețea, feminitatea, grația si atletismul lor. De altfel, se bucurau si de un statul ridicat, erau mai emancipate decât toate femeile din Elada, puteau moșteni proprietăți, tranzacționa, chiar decide politica statului. Până si Aristotel a scris cu invidie despre acestea. Ce simple erau lucrurile in antichitate și cât le-am complicat astăzi, când până și un simplu strănut poate fi un perceput ca un “statement” sau un afront.
Vă las mai jos imaginea unor tinere romane sportive din secolul al… IV lea. Exercițiile ne sunt perfect cunoscute, doar că noi suntem mult mai îmbrăcate la sală.
Ancient bikini girls mosaic, secolul IV, Villa del Casale, Piazza Armerina, Sicily, Italy
Citiţi şi
Draga lui soție, iartă-mă, te rog, dacă afli
Ești unica și cea mai fraieră dintre româncele venite aici – stai cu un moș fără bani!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
