Continuare de aici.
Povestea 2 – intrăm în detalii
Întâi și întâi de toate, doresc să fac două mențiuni. Prima ar fi că școala la care merge Adrian nu este una privată, ci una de stat. Și a două precizare ar fi că da, este o școală bună pentru că am căutat asta și pentru că special m-am mutat în zona respectivă, unde majoritatea școlilor sunt așa. Bineînțeles că și aici există școli mai mult sau mai puțin bune, dar la fel este cazul și în România și peste tot, nu? Aș vrea totuși să se țină cont de faptul că, încă o dată, nu vorbim de o școală de excepție, ci de una de nivel mediu spre bun, ca multe altele de aici de altfel.
Și acum vine întrebarea pe care am văzut-o de nenumărate ori în spațiul virtual venind de la oameni care vor să se stabilească în Anglia: cum alegi ca străin aterizat într-o țară necunoscută școala potrivită pentru copilul tău? Ei bine, nu trebuie să întrebi vecini, profesori, colegi de muncă sau lume care trece pe lângă tine cu copii de școală. Sunt de urmat doi pași simpli și accesibili absolut oricui.
Întâi însă trebuie să vă spun despre OFSTED. OFSTED înseamnă Office for Standards în Education, Children’s Services and Skills, adică Oficiul pentru standarde în educație, servicii oferite copiilor și aptitudini și este de fapt Dumnezeul școlilor și instituțiilor educaționale de stat (pentru cele private există un alt organism similar). OFSTED face controale regulate sau de câte ori există suspiciuni legate de vreo instituție de învățământ.
La ce se uită OFSTED? Păi, pe scurt, controalele lor se axează pe:
– Calitatea actului educațional
– Atitudini și comportamente
– Dezvoltare personală
– Leadership și management.
Ei, bine, în timpul controalelor, se participă la ore de curs, se studiază caietele elevilor, se discută și se cere părerea profesorilor, elevilor și părinților elevilor, aceștia din urmă primind un link unde pot scrie sub anonimat impresiile lor despre școală și/sau profesori. Inspecția ia în calcul felul în care școala participă la dezvoltarea generală a elevilor, inclusiv a caracterului lor sau calităților lor civice. Inspectorii se asigură că liderii școlii se comportă cu integritate, punând pe primul loc interesul copilului. Iar școala este obligată să prezinte raportul primit tuturor elevilor și părinților acestora. De asemenea, un aspect foarte important de menționat este că mare parte din calificativul obținut de școli ține de lipsa sau prezența cazurilor de bullying semnalate, care cântăresc cel mai greu la evaluarea finală și care pot declanșa controale de urgență.
Gradele pe care o școală le poate obține în urmă unei inspecții OFSTED sunt:
– excepțional
– bun
– satisfăcător
– inadecvat
Aceste rapoarte OFSTED sunt făcute publice pe paginile guvernamentale și pe cele ale fiecărei școli în parte. Deci să studiezi cel mai recent raport OFSTED ar fi primul pas în selectarea școlii dorite. Și te poți încrede în acuratețea lor fără absolut nicio problemă. Școală noastră are obținut calificativul “bun”, de exemplu.
Al doilea pas de urmat în căutarea unei școli este ca, după ce selectezi câteva, să participi la zilele porților deschise organizate anual în școlile respective. Acolo, așa cum povesteam în prima parte, vezi și auzi cu ochii tăi multe lucruri care vor constitui viața de zi cu zi a copilului tău, acolo poți observa ce fel de colegi și profesori va avea și ce dotări și spații asigură școala. După care poți să te înscrii la primele trei scoli preferate. Dacă ești cumva refuzat, la subsolul scrisorii trebuie întotdeauna să se afle și indicații legate de calea de apel la decizie și, dacă te simți îndreptățit și ai motive clare, poți alege această cale, iar pe parcurs vei fi asistat și ghidat de consiliul local din zona de care aparții. Deci nu vă speriați, nu este nevoie decât să urmăți indicațiile oferite absolut tuturor celor care decid acest lucru.
Revenind la școală, cred că unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult este că una dintre regulile de bază este: fără bani la școală. Absolut niciun copil nu are voie sau nevoie să care bani după el în incinta școlii. Pe parcursul zilei, elevii au o pauză de o oră pentru prânz, pe care cei mici o au mai devreme, iar cei din anii superiori mai târziu. În pauza asta, elevii fie mănâncă sandwich-ul de acasă (nu ai voie să le dai la ei dulciuri, gumă de mestecat, sucuri acidulate sau orice altceva în afară de mâncare gătită, apă, sandwich sau fructe) sau merg la cantina școlii, care are un meniu destul de variat publicat pe site-ul școlii. Pentru ca cei mici să poată achiziționa mâncare sau apa de la cantină, părinții trebuie să își înregistreze un card pe un site și tot acolo plătești și pentru excursii, fotografii, cărți suplimentare ori diferite alte lucruri opționale. Prețurile la cantină sunt absolut decente, un fel de mâncare costând undeva la 2-3 lire, iar copii care provin din familii cu venit mic beneficiază de mese gratuite.
Copilul merge la cantină și plătește la final din contul tău cu ajutorul amprentei digitale. Și la fel se face prezența dimineața: toți copiii trec prin fața unor aparate mici aflate pe un perete și își pun degețelul acolo, fiind astfel înregistrati ca prezenți la cursuri. Bineînțeles, vorbim aici de timpurile normale, pentru că un pic procedurile sunt schimbate astăzi, dată fiind situația cu Coronavirusul, dar voi povesti și despre aceste măsuri într-o postare viitoare. Dacă vreun elev nu este înregistrat la curs, automat părintele primește și sms, și email la care trebuie să răspundă cu motivul absentarii. În caz că nu răspunzi la primele, le primești și a două oară imediat după prânz. Și, dacă în mod repetat nu justifici absențele copilului tău, ești pasibil de amendă și de control la domiciliu de la serviciile sociale.
Un alt lucru care pe mine m-a încântat a fost că mulți puști merg la școală cu biciclete sau trotinete, care sunt lăsate peste zi sub o cupola care le ferește de ploaie. Vedeți această cupola cu doar câteva dintre biciclete, poza fiind făcută după ce mulți copii plecaseră deja acasă. În mod normal, acolo este un adevărat morman de fiare și roți, și numai ei știu cum și le identifică atunci când pleacă. Niciuna dintre trotinete nu este legată și rar câte o bicicletă. Cu toate acestea, nu am auzit până acum să fi dispărut din ele.
După ce copiii intră în școală și își lasă ghiozdanele la dulăpior, merg cu toții pentru o jumătate de ora la assembly (foto 2). Assembly este o adunare generală unde copiii din același an stau așezați pe jos în sala mare de mese și unde un profesor le spune ultimele noutăți sau le atrage atenția asupra unor comportamente. Este un fel de moment zilnic de dirigenție, dacă vreți. Tot acolo, dacă au vreun proiect special în desfășurare, elevii ies în față și le vorbesc colegilor despre ele sau chiar le prezintă, în cazul unor scurte piese de teatru sau scenete, de exemplu. Mi se pare un mod frumos de a începe ziua, un fel de adaptare la ziua de curs, un moment unde poți socializa sau cunoaște colegi cu care nu te intersectezi la cursuri și în care mai afli ce se mai petrece în școală în general, nu doar în clasa ta.
După assembly, și cu asta închei episodul de astăzi, urmând să continuăm curând, copiii merg încolonați spre sălile de curs. În toată școala există sens unic de circulație, pe unele scări se coboară și pe altele se urcă. Copiii sunt atenționați încontinuu să nu alerge sau să se împingă, iar în momentul în care un educator sau părinte apare pe coridor copiii se așază frumos de-a lungul peretelui, așteptând să treacă. Nu mi-am imaginat vreodată că poți să impui o astfel de disciplină pe coridoarele unei școli secundare, mai ales știind din proprie experiență îmbulzelile îngrozitoare prin care treceam întotdeauna pe scările școlilor unde am studiat și căzăturile aferente. Dar am fost uimită să văd că, da, uite că se poate.
Iar despre cum am văzut cu ochii mei că este tratat un copil cu nevoi speciale, despre cum s-a integrat copilul meu în colectivitate, despre politica telefoanelor mobile, despre lecții, rapoarte de final de an și evaluări personalizate, în poveștile următoare ale aventurii lui Adrian în Anglia.
– va urma –
Guest post by Claudia Guțulescu
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
