Arseniebocatorii sau arseniebocanitorii? Sau prislopiştii? Sau prisloparii? Pffff…Uite, au trecut mai bine de două secunde de când am scris aceste cuvinte şi, spre stupefacţia mea, încă nu m-am decis asupra celei mai potrivite denumiri pentru fanii şi admiratorii celui care a fost Arsenie Boca.
Dar nici nu îmi mai bat capul. În schimb, îl voi bate pe-al vostru, citându-vă puţin din cartea “Noi mărturii despre părintele Arsenie Boca” :
1) Doamna Maria Matronea, din Sibiu, i-a spus Părintelui că “acum este foarte rău” – se referea la regimul lui Ceauşescu – şi nici “nu ne mai vine să mâncăm”. Părintele i-a zis: “Va veni şi mai rău” şi a recomandat: “Mă, faceţi semnul Sfintei Cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”.
2) Doamna Chis Aurelia, 93 de ani, comuna Boiu, jud. Mureş, spune că i-a “povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi l-a dus Dumnezeu pe părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo – prin America – şi a zis Părintele: Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul. L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică”.
3) Doamna Biliboacă Matei, din Săvăstreni, spune că Părintele i-a spus “cum se va descotorosi România de comunism”: “prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. Şi i-a mai spus că “ăsta” va muri în ziua de Crăciun. Doamna Biliboacă a întrebat temătoare: “Care ăsta?” şi Părintele a zis: “Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Doamna Biliboacă a vrut să fie sigură sută la sută: “Ceauşescu, Părinte?” şi el i-a răspuns: “Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo trei săptămâni înaintea lui”.
Ceea ce a şi făcut. Şi la fel a făcut şi Ceauşescu.
Profeţiile Părintelui Boca sunt mult mai numeroase, iar una dintre ele – în premieră inclusă aici – atrăgea atenţia că un anume Rudoiu va pleca în Congo în 2015, ceea ce confirmă o dată în plus adevărul acestor prorociri, deoarece un Rudoiu, respectiv eu, Mihnea Rudoiu, în momentul în care scriu acest articol, o fac chiar din Congo.
Se mai spune că Zenovie Timotei al II-lea, o rudă de-a fratelui verişoarei bunicului meu, ce-şi avea obârşia în zona Făgăraşului, aflând de profeţie, ar fi întrebat: “Părinte, iertate-mi fie păcatele, dar în care Congo va pleca ruda mea: în Congo-Brazaville sau în Congo-Kinshasa?”
Şi Părintele Arsenie ar fi spus: “Mă, Zenovie, păcatele nu ţi le pot ierta, că ai mai multe decât tot Făgăraşu’, preacurveşti cu poftă, îţi place beutura, eşti puturos şi leneş, dar ruda ta, să ştii, va merge în Africa special să-ţi spele păcatele şi să nu putrezeşti tu în iad, unde ţi-e locul, mă, păcătosule, mă, şi se va duce în acel Congo unde conducător va fi fiul preşedintelui Laurent Kabila, care şi el va fi asasinat în 2001, după ce, în 1997, îl va îndepărta de la putere pe Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga”.
Carevasăzică, un Rudoiu urma să plece în Congo cu capitala la Kinshasa (adevărat, din nou).
Să mai reţinem de aici că nu doar moartea proprie, a lui Ceauşescu şi doborârea turnurilor gemene din New-York le-a profeţit Părintele Boca, ci şi răsturnarea din fruntea statului african a lui Mobutu, venirea lui Kabila-tatăl la putere, asasinarea ăstuia şi succesiunea lui fiu-său, actualul preşedinte al Congo, Joseph Kabila.
Şi câte altele n-a mai profeţit Părintele! Aş putea umple o carte numai cu titlurile cărţilor care mărturisesc câte a zis şi profeţit el!
De aceea, la mănăstirea Prislop, zi de zi, pelerini din toate colţurile ţării… by the way, aţi fost la Prislop? Eu am fost anul trecut, în iulie…
Să vă povestesc cum a fost.
Eu şi două tipe cucuiete ne-am suit în maşină într-o sâmbătă dimineaţa şi-am plecat la drum. Am ajuns noaptea la Silvaşul de Sus. Sau să fi fost de Jos? Nu-mi mai amintesc. Ce îmi amintesc e că nu am găsit cazare nicăieri. Pelerinii, prudenţi şi conştiincioşi, închiriaseră tot pe o rază de câţiva kilometri cu săptămâni bune înainte. Am întrebat în stânga şi-n dreapta, ne gândeam c-o să dormim în vreo căpiţă, în vreun grajd, pod sau în maşină, dar, până la urmă, milostenia s-a pogorât asupra noastră şi am găsit o cameră în casa unui bun creştin din Silvaşul de Jos – sau să fi fost de Sus? –, care ne-a primit sub acoperişul lui.
A doua zi, destul de dimineaţă, când am ajuns la destinaţie, deja muşuroaie de oameni roiau în incinta mănăstirii. Şi atâtea autobuze erau parcate afară că m-am întrebat de nu cumva, printr-o buclă temporală, am nimerit la concertul Queen de pe Wembley din ’86, când Freddie Mercury cânta “Who Wants to Live Forever”.
Pentru că, să ştiţi, la Prislop, Părintele Boca are asigurată viaţa veşnică, indiferent că vrea sau nu.
Ne-am încolonat cuminţi, împreună cu celelalte mii de evlavioşi dornici să-şi încarce bateriile spirituale la mormântul Sfântului. Cred că 40% din românii aflaţi în concediu în acele zile veniseră să dea o raită, să vadă care-i treaba.
După trei ore, ne-am apropiat la mai puţin de un metru de mormânt. Tipele cu care venisem, solemne, au scos în tăcere câte un bileţel fiecare – să le citească Părintele, împreună cu restul sutelor de răvaşe primite până atunci, după ce fanii s-or căra pe la casele lor –, apoi au vrut să se reculeagă. Nu le-a ieşit. Una din măicuţele ce stătea de strajă la mormânt a împins-o brutal pe una din ele, răstindu-se şoptit – dacă se poate spune – că mai e şi altă lume care aşteaptă. Godzilla-călugăriţă cântărea cât mine înmulţit cu 2.5 şi mirosea ca şi cum abia s-a fi dat jos de pe un catafalc unde-a stat îmbălsămată o săptămână. Chiar şi aşa, aş fi putut lejer s-o iau de guşă şi s-o dau de-a berbeleacul pe dealul ce ducea de la biserică la mormânt. Însă duhul bunului Părinte Arsenie mi-a recomandat să stau calm. Iar eu l-am ascultat.
(În locul lui, însă, dacă o asemenea huidumă grosolană, fără nimic cucernic în afara hainelor, mi-ar fi vegheat mormântul, aş fi luat-o la sănătoasa, bântuind sub formă de stafie casele admiratorilor în căutare de adăpost. Dar, mă rog, e veşnicia lui, nu a mea!)
La înapoiere, am oprit în dreptul unor tarabe, unde cultul lui Arsenie era celebrat cu veneraţia cuvenită. Nu îmi mai amintesc dacă am găsit şi desfăcătoare de bere cu chipul lui, dar, în rest, nimic nu lipsea. Mai ales cărţi şi broşuri, şi magneţi, şi icoane, şi cruciuliţe, şi brelocuri, şi statuete. All, Arsenie Boca style.
Iar fanii…ca pe Wembley, mă. Toţi voiau suvenire cu sfântu’. Nu găseai unul să vrea să plece cu mâna-n cur. Se îmbulzeau să cumpere ca nişte termite. Şi, cu cât arătau mai prăpădiţi, cu atât mai plini de cărticele cu poveţe erau. Care să nu vă imaginaţi că erau moca ori ieftine! Nope! Învăţăturile Părintelui costau binişor! Şi era normal, căci taica Arsenie avea soluţia la tot: te învăţa cum să duci o viaţă cumpătată, cum să trăieşti în Armonie cu tine, cum să îţi organizezi viaţa, cum să îţi cureţi sufletul, cum să ai o căsnicie frumoasă, ah, dar ce nu te învăţa?
Bucurencii sunt doar nişte cavaleri ai tristei figuri de marketing pe lângă Părintele Boca, the true real master of Romanian personal development coaches. Iar cei care cată către alde Bucurenci cu admiraţia discipolului către un guru, ei bine, ăştia nu ştiu cum sunt, dar tare curios sunt să aflu ce ar fi profeţit Părintele despre ei…
De fapt, stai, asta pot profeţi şi eu, că nu-ţi trebuie multă clarviziune… vă las numai să ghiciţi care din următorii termeni surprind mai exact esenţa acestor împătimiţi căutători ai împlinirii personale prin trainuirea skill-urilor de către semidocţi certificaţi: “profesionişti”, “papiţoi”, “distinşi manageri” sau “distinşi marţafoi în căutare de confirmare” 😉
Voi încheia menţionând că, în altă duminică, am dat o fugă şi la biserica de la Drăgănescu. Lume, la fel, venită de peste tot. Preotul ţinea o slujbă frumoasă, zicea o bunicuţă căreia-i venise rău de la mirosul de lumânări dinăuntru şi se aşezase afară, pe banca pe care şedeam, să-şi tragă niţel suflul.
-Bine, mamaie, i-am răspuns eu politicos.
La final, după ce frumoasa slujbă nu s-a mai auzit în magafoane, am intrat să văd pictura în care ieronomahul-artist ar fi anticipat căderea turnurilor gemene.
-Uite colo! mi-a arătat una din fetele cu care fusesem la Prislop locul unde Arsenie zugrăvise grozăvia ce-avea să aibă loc pe 11 septembrie 2001.
-Unde?
-Acolo, mai sus. Vezi?
M-am uitam cu atenţie. Nu vedeam nimic. N-am văzut nici 5 minute mai târziu. Şi nici după zece minute. În schimb, toţi ceilalţi care zăreau profeţia lui Boca, dădeau din cap cunoscători.
Toţi vedeau ce li se spusese că trebuie să vadă.
Păream cel mai dobitoc din biserică.
Totuşi, ştiţi cum se zice: “Fericiţi cei săraci cu IQ-ul”.
Citiţi şi
Mănăstirea Argeșului – pauza de masă
Știam de când i-am dat banii că am făcut o porcărie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
