„Simplitatea nu este un scop în artă dar se ajunge la simplitate fără voie, apropiindu-ne de sensul real al lucrurilor”, este un citat din marele sculptor. Am găsit comentarii de genul: „Domnişoara Pogany a lui Brâncuşi este prea simplă”. Tocmai în asta constă frumuseţea şi perfecţiunea, comentatorii găsindu-le cumva inconştient. În asta constă frumuseţea unei opere de artă, să-i admiri simplitatea!
Domnişoara Pogany a fost un timp muza şi iubita lui Brâncuşi. Începând din 1913 el a realizat mai multe variante ale acestei lucrări, intitulate toate Mademoiselle Pogany, varianta I, II, etc, şi toate respectă o anumită geometrie, şi anume cea legată de tăietura de aur.
Aşa cum am explicat altădată, construcţia pentagonului regulat este stâns legată de construcţia lui Φ – numărul de aur.
Chipul femeii se înscrie în triunghiul A’C’D’ care este un triunghi de aur (despre care am mai vorbit), baza fiind, după cum se vede, latura pentagonului regulat înscris în cerc, conturul feţei fiind tangent celorlalte două laturi ale triunghiului (triunghiul galben). Conturul craniului este tangent la două laturi alăturate ale decagonului regulat înscris în acelaşi cerc. Axa sculpturală urmează cu o uşoară pliere în interior, înălţimea aceluiaşi triunghi. Asimetria volumului faţă de această axă, la bază, se compensează spre dreapta, devenind aproape simetrie faţă de latura A’C’, materializată accentuat prin una din cele două mâini împreunate. Cealaltă mână intră în compoziţie pe diagonala CE. Ambele mâini, dar aceasta din urmă mai mult, se îndoaie uşor în dreptul intersecţiei celor două drepte. În acest fel, întreaga compoziţie capătă o uşoară mişcare între diagonalele AD şi respectiv A’D’ – care sunt paralele. Cele patru diagonale orizontale paralele ale decagonului marchează, proporţionând, niveluri importante ale portretului: C’D’ este paralelă cu tangenta în creştetul capului, BE dă direcţia liniei ochilor, B’E’ reprezintă intersecţia dintre linia gâtului şi a mâinii drepte, iar CD este baza compoziţiei de bronz pe piedestalul de marmură. Mai mult, arcadele sprâncenelor urmăresc îndeaproape diagonalele B’D’ şi C’E’ , care împreună cu AC, AD şi orizontala BE definesc compoziţia , măsura şi expresia celor doi ochi, care adună oarecum priviri din direcţiile vârfurilor D’, C’, A, B, E şi le concentrează în direcţia vîrfului A’ şi pe latura CD. Linia liniar redusă a gurii marchează centrul cercului în care se înscrie toată compoziţia.
În unele variante capul Domnişoarei Pogany apare uşor înclinat spre stânga, dar chiar dacă cercul se rostogoleşte şi el uşor spre stânga, toate liniile conexe se rostogolesc odată cu acesta, sunt invariante, deci toate caracteristicile sunt păstrate.
Povestea Păsării lui Brâncuşi are şi o rezonanţă amoroasă dar şi de gheşeft. Una dintre variantele Păsării, i-a stârnit interesul unei colecţionare celebre. Este vorba de Peggy Guggenheim, care a fost într-o perioadă şi soţia lui lui Max Ernst, dar aşa cum se descrie ea însăşi a fost „amanta moderniştilor”. După ce tatăl său – un magnat evreu, a murit în urma tragediei Titanicului, ea a devenit unica sa moştenitoare. La vremea aceea o avere de 2,5 milioane de dolari era impresionantă. Având un deosebit simţ practic dar şi o cultură solidă, a plecat la Paris şi s-a concentrat pe colecţionarea de lucrări valoroase la preţuri mici. Aşa a devent prietena şi iubita multor artişti ai vremii. I-a cunoscut pe Kandinsky, Duchamp, Pollock, Dali, Mondrian, Picasso, Brâncuşi. Despre sculptorul român a spus că este „un amestec de ţăran viclean şi Dumnezeu adevărat”.
Chiar dacă relaţia lor era una deosebită, Peggy, Peghiţa, cum o alinta maestrul, nu a reşit să achiziţioneze Pasărea pe care o dorea, cu mai puţin de 4000 de dolari, ceea ce ei i s-a părut foarte mult (o variantă a Păsării s-a vândut la o Casă de licitaţi, acum câţiva ani, cu 27 milioane de dolari!), dar a acceptat preţul.
Geometria Păsării este tot geometria pentagonului regulat. Dacă înălţimea ei este într-adevăr (s-ar putea verifica la Veneţia, acolo unde este colecţia Peggy Guggenheim!) de 61,9 cm, ea ar fi cu o eroare infimă, un multiplu de zece al inversului numărului de aur. Se ştie că:
Se observă că triunghiurile ascuţite ACD şi A’C’D’sunt triunghiuri de aur iar diagonala C’E’ marchează punctul de inflexiune între linia pieptului şi a gâtului păsării.
Trei dintre lucrările lui Brâncuşi aflate în colecţia Peggy Guggenheim, Muza, Pasărea în văzduh și Măiastra:
„Pasărea măiastră este un simbol al zborului ce îl eliberează pe om din limitele materiei inerte. Aici am avut de luptat cu două mari probleme. Trebuia să arăt în formă plastică sensul spiritului, care este legat de materie. Concomitent, trebuia să fuzionez toate formele – într-o unitate perfectă. Chiar formele contradictorii trebuiau să se unifice într-o comuniune nouă, finală, în filosofia mea asupra vieţii, separarea materiei de spirit şi orice soi de dualitate rămân o iluzie. Sufletul şi lutul formează o unitate. Prin acest oval al trupului Păsării măiestre, eu am separat şi am combinat două mişcări imperioase – una deasupra ovalului şi alta dedesubt. Mă întrebam singur: cum trebuie să balansez oare formele pentru a da Păsării un sens al zborului -fără efort? După cum observaţi, am reuşit cumva să fac ca Pasărea măiastră să plutească.”
(Constantin Brâncuşi)
Citiţi şi
Despre estetica intervențiilor estetice
Brad Pitt şi Leonardo DiCaprio petrec tot mai multe nopți împreună
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
