Doamnelor, v-am povestit despre Big Brother-ul meu şi v-aţi supărat. Destul de tare… Şi când mă gândesc că a fost doar un softcore, un soap-opera nevinovat… Şi pentru că meritaţi, aşa cum zice şi-n reclame, poftiţi şi o poveste hardcore. Aveţi liber să mă demonizaţi cât vreţi, să mă înjuraţi până faceţi clăbuci!
Cum a început totul… Un bun prieten şi partener de afaceri a început să mi se plângă că e îngrijorat de nevastă-sa, care se simţea tot mai rău în ultima perioadă, era mereu fără chef, cu dureri de cap permanente, irascibilă, nemulţumită, distantă şi rece. Dăăăă!!! Oare din ce cauză?! Omul credea că e bolnavă de ceva, se gândea la ce era mai rău, ba că are cancer, ba aia, ba ailaltă şi se mira de ce refuză cu consecvenţă să îşi facă nişte analize complete la o clinică bună. Dăăăă!!! Porc misogin, măgar nesimţit, insensibil, suspicios şi rău fiind, l-am sfătuit să îşi tragă şi el un Big Brother acasă, sugerându-i să fie pregătit de surprize nu tocmai plăcute. Omul chiar o luase din dragoste pe nevastă-sa, o scosese din fundul unui sat şi sperase că va avea o viaţă bună lângă ea. Ea avea doar 19 ani când a luat-o şi era ceva diferit de toate panaramele urbane pe care le întâlnise până atunci. Se bucura de viaţă şi toate i se păreau frumoase. Întotdeauna era înduioşător felul în care îşi sorbea din ochi femeia, era mândru de nevastă-sa şi o admira mult mai ales că, după ce a născut, a avut ambiţia să urmeze facultatea de drept, iar apoi, la un an după absolvire, s-a înscris şi la un masterat. La început nici n-a vrut să audă de Big Brother, l-am lăsat în pace, dar, la vreo lună distanţă mi-a mărturisit că a montat totuşi un sistem discret de supraveghere în casă şi a descoperit nişte chestii ciudate. Nevastă-sa ţinea un jurnal cu plecările lui, data şi ora la care a venit sau a plecat, nota sârguincios când a venit acasă „beat”, cu menţiuni despre persoanele care au fost prezente în acele momente, îi aduna biletele necâştigătoare de la pariuri, ş.a.m.d. Toate însemnările erau însoţite de mărturisiri despre starea ei de nesiguranţă, sentimentul că este neglijată, lipsa de protecţie, singurătate, deznădejde, disperare, dezamăgire etc.
Omul îşi făcea reproşuri că, într-adevăr, nu a stat pe acasă cât ar fi trebuit, că lipsea foarte mult şi suferea că i-a provocat atâta durere femeii. De aceea mi-a cerut sfatul, ca unui înţelept ce sunt! (Rog doamnele să nu citească ”înţelept”, ci întocmai ca mai sus ”porc misogin, măgar nesimţit, insensibil, suspicios şi rău”). L-am sfătuit ce să facă (nu mai intru în prea multe detalii), ceea ce a dus la următoarea descoperire. Încă din primul an de master, pentru că acum era în al doilea an, doamna X s-a complicat un domn, tânăr avocat, coleg de curs. Scânteia s-a aprins, flacăra ardea şi se încropea planul unui viitor comun. Buuun! Atâta doar că Big Brother-ul a surprins planurile de viitor, care constau în puţintică răbdare din partea doamnei, până la împlinirea termenelor legale de la care doamna ar benefica de o cotă mai mare din bunurile ce ar urma să fie împărţite în urma preconizatului divorţ. Iar probele de divorţ erau adunate cu minuţiozitate… Prietenul meu era să înnebunească, vroia să ia arma de vânătoare şi să-i ciuruiască…
Aici am intrat eu în scenă! I-am explicat că „dragostea cu de-a sila nu se poate”, că asta e, nu e prima dată când fătuca cuminţică de la ţară se emancipează, gustă din plăcerile moderne şi altele asemenea. I-am spus că îmi pare rău de suferinţa lui, dar mi-ar părea şi mai rău să îşi bată joc de el un avocăţel ratat, care vrea să-i jefuiască jumătate din munca lui de-o viaţă. I-am explicat că totul a fost să se întâmple cu un rost, iar faptul că ştie planul consoartei îi dă un avantaj teribil, întocmai ca la şah, când ştii mutarea adversarului. A urmat divorţul, în care doamna X a prezentat cu lux de amănunte toate păcatele soţului: lipsa îndelungată de acasă, pasiunea pentru jocurile de noroc, beţiile „teribile” de la care era adus acasă de prieteni şi tot ansamblul de traume suferite de ea în urma vieţii mizerabile duse alături de soţul lângă care totuşi a fost până la capăt, l-a susţinut, dar de acum nu… nu se mai poate… nu se mai poate îndura aşa ceva!!! Soţul şi-a recunoscut vina în integralitate, a accentuat chiar că viciile sale erau, de fapt, mult mai grave decât ştia soţia, şi a acceptat divorţul din culpa sa.
Aici începe partea interesantă… Partajul… La partaj, se adevereşte că doamna X, deşi n-a lucrat nicio zi în viaţa domniei sale, a avut totuşi „o contribuţie deosebit de însemnată la obţinerea bunăstării materiale a familiei, asigurând un nepreţuit confort conjugal soţului, care a astfel a reuşit să…, motiv pentru care, onorată instanţă, considerăm că ar fi un act de deplină dreptate şi nicidecum o formă de reparaţie a suferinţelor, bla, bla, bla… drept pentru care cerem, având în vedere articolul bla, bla, bla… efectuarea în părţi egale a partajului tuturor bunurilor deţinute de cei doi… bla, bla, bla…. Numai că… surpriza a fost atât de mare, încât până şi zâna Andreea Marin ar fi rămas surprinsă! Numitul X nu avea, efectiv, nimic! Utilajele din firmă au fost vândute (cu luni bune înainte de intentarea divorţului) la fier vechi (ai naibii nemţi, nu mai produc nimic de calitate!), iar acum lucra tot pe acelaşi tip de echipamente, dar închiriate foarte, foarte scump. În ultima perioadă (ce să-i faci, asta-i criza!) furnizorii au devenit foarte, foarte scumpi, iar cumpărătorii foarte, foarte zgârciţi, unii chiar rău platnici, mai ales ăia de afară, care nu au mai plătit aproape nimic din ce li s-a livrat, de mai bine de o jumătate de an. Unii au intrat în faliment, tocmai cei cu cele mai mari datorii… Aşadar, firma era golită de patrimoniu şi cu datorii extrem de mari. În acelaşi timp, casa construită de domnul X nu mai era în proprietatea acestuia, acesta făcând „greşeala” să se împrumute cu mai bine de o jumătate de an în urmă (cu acte în regulă, la notar) de la un prieten bun, nu spun cine, persoană importantă, cu o sumă de bani mare de tot, cam dublul valorii estimate a casei pe care o pusese drept garanţie prietenului pentru împrumut. Iar la împlinirea termenului, prietenul (care şi-a asumat şi el un risc, la urma urmei…) a trecut la executere silită şi şi-a scos prietenul din casă, odată cu femeia care i-a fost până de curând nevastă şi a scos casa la vânzare. Trecând printr-o perioadă grea cu afacerile, omul nostru a crezut că se va restabili din punct de vedere financiar dacă va investi în jocurile de noroc banii primiţi împrumut…
Ehe… Circul de pe lume… Să-l fi văzut pe avocatul doamnei X cum încerca să demonstreze că, de fapt, domnul X, cu bună ştiinţă, rea-credinţă şi în mod deliberat răuvoitor a ajuns plin de datorii şi că, de fapt, nu ar fi pierdut la jocuri de noroc banii împrumutaţi şi gajaţi cu casa… Iar judecătorului i se citeau apoi din sentinţa de divorţ acuzele şi recunoaşterea de către fostul soţ a viciilor sale nebănuit de mari…
Astăzi, doamna X s-a retras la casa părintească din satul natal, unde împarte aceeaşi cameră cu mama dânsei, o femeie cam beţivă şi foarte rea de gură, cu obiceiul de a vinde lucruri de prin casă pentru o gură de rachiu. Avocatul doamnei X a ajuns la concluzia că nu stă lumea într-un proces şi nici în doamna X… Domnul X lucrează la firma nou înfiinţată a fratelui său, care are acelaşi domeniu de activitate ca şi fosta lui firmă şi care i-a preluat inclusiv toţi angajaţii. Între timp, domnul X a fost păsuit de prietenul său, care i-a “prelungit” termenul de restituire a sumei cu zece ani şi l-a lăsat să se mute înapoi în casă. După două luni, în urma unor controale repetate (sic!), inspectorii de la Protecţia Copilului au decis că nu este în interesul fiului domnului X şi al doamnei X să stea cu mama şi bunica, într-un mediu care nu-i oferă şanse la o dezvoltare normală, iar copilul stă acum cu tatăl său. Prietenul domnului X este bine mersi, iar dacă veţi cere vreodată un sfat de la el, vă va spune: „Cine nu are un Big Brother, să-şi cumpere!”
P.S.: Precizări: Domnul X producea case de lemn, pe care le vindea în Anglia, Olanda şi ţările nordice, motiv pentru care era foarte mult pe drumuri. Îl cunosc pe domnul X de mai bine de 15 ani şi nu l-am văzut niciodată beat, pentru simplul fapt că omului nu-i place să bea. Are probleme cu ficatul, iar din această cauză se înroşeşte tot de la două guri de vin şi pare că e beat pulbere. Nu suportă poliţiştii, motiv pentru care nu vrea să le dea satisfacţie, iar dacă a atins cu buzele, din politeţe, un pahar de şampanie la un eveniment, din orgoliu, merge acasă cu taxiul sau îl duce vreun prieten. Are, într-adevăr, o boală cu pariurile… Nu mi-l pot imagina fără biletul de pariu în mână. Joacă în fiecare zi! Face tot felul de calcule complicate şi poate explica ştiinţific ore în şir de ce a câştigat sau a pierdut o echipă de fotbal. Calculele astea le ştie, din păcate, doar după meci, foarte rar înainte! Îi trec cu vederea acest lucru… Îl mai cert câteodată şi îi spun că nu-mi place hobby-ul lui, însă şi el mă ceartă: „Ce ai mă, ce te legi de leul meu?!”, pentru că de fiecare dată, dar de fiecare dată, în fiecare zi, pune doar un singur pariu, în valoare de un singur leu!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
