Maica Domnului si-a ales partea cea bună, partea Mariei. Căci Mântuitorul, când Marta alerga să-i facă mâncare si să-i gătească masa, oarecum a mustrat-o cu pilda Mariei: Marto, Marto, te grijești și spre multe te silești; dar un lucru trebuiește. Care? Acela pe care-l avea Maria, că stătea la picioarele Domnului. Căci Maria – zice – partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la dânsa (Luca 10, 38, 42).
Dacă am avea si noi partea Mariei în viața noastră, dacă am sta la picioarele Domnului ca Maica Domnului în Sfânta Sfintelor, dacă am petrece în rugăciune și în gândire de Dumnezeu ca dânsa, nu ne-ar hrăni pe noi oamenii, ci îngerii și serafimii din cer. Dar noi punem nădejdea numai în pieptul nostru și în priceperea noastră. Dar auzi ce spune proorocul Ieremia: Blestemat este omul care se reazimă pe brațele sale și și-a pus nădejdea în trupul său.
Auzi ce spune: “Cel ce se reazimă pe mâinile si pe picioarele sale, animal este, că are patru picioare, nu două”. Auzi? Blestemat este omul care se reazimă pe brațele sale și a întărit brațele trupul său. Mai zice: Nebun este acela care sărută mâinile sale și zice că acestea m-au hrănit pe mine.
Te-au hrănit mâinile tale? Dar dacă Dumnezeu îți dădea un junghi, îți dădea o boală, dacă ai fi căzut și ți-ai fi rupt o mână sau un picior și dacă nu-ți dădea ție Dumnezeu sănătate și viată, ai fi putut face ceva cu mâinile și picioarele tale sau cu priceperea ta? Așa este că nu? De aceea Scriptura numeste nebun pe acela care-și sărută mâinile sale, zicând că acestea l-au hrănit.
Nu-i adevărat! Dumnezeu ne hrănește, că zice: Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni (Psalm 54, 25). Să nădăjduim întâi în Dumnezeu și așa, lucrând cu cinste și cu dreptate, să muncim, să lucrăm, că zice iarăsi Scriptura: Cel ce nu lucrează, să nu mănânce (II Tesaloniceni 3, 10). Deci lucrul nostru să fie împletit cu gândirea la Dumnezeu, cu Sfânta Scriptură, cum era al Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor. Lucrul nostru să fie așa de ușor încât să nu ne strice mintea de la rugăciune, de la gândirea la Dumnezeu. Așa arată dumnezeieștii Părinți.
De ce părăsim noi gândirea la Dumnezeu, citirea Scripturilor, mergerea la biserică, meditația și cugetarea la gheenă și la moartea care vine pe neașteptate? “Pentru că ne aruncăm în marea cea tulbure a veacului acestuia, ne aruncăm în nemărginire, ca să moștenim veacurile și vine moartea și ne strânge de gât”, cum zice dumnezeiescul Părinte Efrem Sirul.
Are obiceiul satana, o, monahule, și tu, creștine, să-ți dea lățime și lungime, ca să scoată mintea din gândirea de Dumnezeu și să te ducă la pierzare!
Fraților, să muncim cu dragoste; să lucrăm, dar să avem pe Dumnezeu în minte. Nimeni nu poate să stea degeaba. Să lucrăm, să mergem la muncă, să asudăm, că așa avem poruncă noi de la început, căci zice: Cu sudoarea fruntii îți vei câstiga pâinea ta (Facerea 3, 19).
Dar în sudorile noastre și în osteneli, pe ogoare și în fabrici, în birouri, în întreprinderi și ori unde ar fi, să avem pe Dumnezeu în minte. Să avem pe Hristos, și cu Dânsul pe toate le putem. Auzi ce spune Apostolul Pavel: Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întărește! Iar fără de El, nimic nu putem face!
Auzi ce zice Hristos: Rămâneti întru Mine și Eu întru voi… căci fără de Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 4-5).
Când te duci la prășit, omule, și ai luat sapa pe umăr, ia și pe Hristos în minte: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul (păcătoasa)”. Dacă lucrezi în atelier și ai pus mâna pe ciocan, pe bomfaier, pe ferăstrău, bați pe nicovală, sau dacă ești zidar sau tâmplar, sau orice meștesug ai; de câte ori dai cu ciocanul, zi și “Doamne Iisuse!”
Când te-ai dus la secerat, la pădure cu boii să tai lemne, sau lucrezi în fabrică sau oriunde ești, lucrează cu toată inima, cu toată dragostea, dar nu uita că ai pe Dumnezeu, Care singur poate să-ți ajute și poate să te păzească! Câte primejdii nu sunt! Auzi că pe unul l-a omorât un butuc, pe altul l-a lovit mașina, pe altul l-a prins motorul, peste unul a căzut un copac și a murit…
La urechile noastre vin asemenea vești zilnic. Dar de ce? Pentru că n-a plecat la lucru cu rugăciunea în minte! Dacă pleca cu rugăciunea în minte, avea pe îngerul care-l păzea. Căci îngerul pururea ne păzește. Auzi ce zice proorocul: Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El, și-i va izbăvi pe ei (Psalm 33, 7).
Deci, când plecăm la treabă, să avem pe Hristos în minte; și când venim de la treabă iar, și când ne odihnim iar. Și când ne sculăm din somn, prima simȚire, primul cuvânt acesta să fie: “Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!” “Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului”… și celelalte.
Auzi ce spune Gheorghe Sinaitul? Este un drac înaintemergător care are o ceată nenumărată pe fața pământului. Merg acești draci de dimineață și-i învață pe oameni, când s-au sculat din somn, mai întâi să pună mâna pe treabă: “Lasă rugăciunea mai la amiază! Mănâncă bine, bea bine, și hai la treabă!”
Nu-i bine! Întâi să cerem ajutorul lui Dumnezeu și apoi, cu Dumnezeu în minte, să mergem la muncă cinstită și curată. Să nu furați de la nimeni; să nu furați nici de la stat, nici de la alții, că nu vă îmbogățiți cu furatul, ci mai tare sărăciți. Era un cuvânt al cuiva: “Muncește omul cu dreptate, și-i ia dracul jumătate din avere; dar averea câștigată pe nedrept, o ia dracul cu tot cu stăpân!”
Nu. Nu fura, că nu te îmbogătești. Mare foc bagi în casă la tine dacă ai luat un ban al Bisericii, sau dacă ai luat banul sau osteneala cuiva. Și dacă vei aduce la biserică milostenie din cele furate, câine împuțit aduci lui Dumnezeu! Deci să lucrezi cu cinste, cu dreptate, cu sfințenie și să muncesti cu toată dragostea unde te-a pus statul sau unde te-a pus dregătoria sau instituția care te adăpostește. Să muncești, dar să ai și pe Dumnezeu în minte.
Fă semnul Sfintei Cruci când pleci la lucru. Când vii, la fel. Când stai la masă, fă rugăciune; când te scoli, rugăciune; și dacă nevinovata rugăciune va povățui viața voastră și a noastră, vom avea puțină asemănare și noi cu petrecerea Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor, vom petrece în gândire de Dumnezeu și ni se va spune și nouă în ziua judecății că partea cea bună ne-am ales.
Iar dacă lăsăm rugăciunea, citirea dumnezeieștii Scripturi, mergerea la biserică, facerea de bine și toate acestea, și punem nădejdea numai în munca noastră, suntem cei mai nenorociți oameni de pe fața pământului.
Să muncim cu dragoste, cu hărnicie, dar să nu uităm că avem un Dumnezeu, Căruia trebuie să ne rugăm neîncetat și când muncim, și când suntem acasă, și când ne odihnim. Pururea să fie Legea Lui în mintea noastră, ziua și noaptea. Pururea să avem gândirea și rugăciunea spre Dumnezeu, și atunci darul Lui va întări brațele noastre, și mintea noastră, și trupurile noastre, și vom fi sănătoși, și vom putea izbuti și la muncă, și la osteneala de toate zilele. Dar numai cu Dumnezeu și prin Dumnezeu! Amin!
Părintele Cleopa
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
