N-ați mâncat în viața voastră ceva mai bun și mai fin! Veți lăsa cel mai arătos tort de ciocolată sau oricare altul ar fi favoritul vostru și nu vă veți mai sătura de acest desert țărănesc. Simplu. Pe care eu doar l-am “altoit” cu un pic de rom…
- Turtele sau pelincile Domnului (cea mai migăloasă parte…)
Din 6-700 g făină albă, drojdie (25 g), sare (o jumătate de linguriță), 2 linguri de ulei de măsline și apă călduță frământați un aluat potrivit de tare și de elastic, pe care îl împărțiți în gogoșele egale un pic mai mari decât o nucă. Ele vor deveni turtele pe care le vedeți în lighean, cam după două ore și jumătate de întins la ele ca să fie cât mai subțiri și de copt pe un grătar sau pe o tabliță specială.
2. Se pune un vas cu apă la clocotit, se dă deoparte și în ea se vor adăuga semințele cânepa gata decorticate (eu am ales Canah, calitate excelentă, spre deosebire de alți ani în care era un adevărat chin să lucrez cu sămânță cumpărată din piață – doar în Moldova! – dată la mașina de cafea cu tot cu coajă… ) și date la robot pentru o mărunțire mai fină. Se amestecă bine, cu răbdare, până lichidul devine lăptos și gras.
3. Strecurăm și punem lichidul pe foc mic, amestecând ușor cu o paletă să nu se prindă ceea ce se va coagula și va semăna cu o brânză… Pe măsură ce se formează, o culegem și o punem în strecurătoare. Operațiunea se încheie când lichidul se limpezește și începe să semene cu un zer. Pe care îl lăsăm deoparte, pentru că vom avea nevoie de el.
4. Avem două variante de a pregăti umplutura pentru ceea ce va deveni un adevărat tort.
– fie lucrăm doar cu “brânza de cânepă”
– fie o amestecăm cu sămânța rămasă după ce am strecurat “laptele de cânepă” ( e foarte gustoasă, nu are coji)
Eu am ales anul acesta să fac crema doar din brânză, ca să fie mai fină.
Am adăugat semințele de la o păstaie de vanilie, miere după gust, un praf de sare (tot după gust), 30-40 ml de rom alb.
Crema e moale, perfectă pentru întins pe foi. Pe care le înmuiem înainte de a le umple în acel zer rămas după “pescuirea” brânzei pe care l-am aromat tot cu rom și îndulcit cu un pic de miere. Foile se trec repede prin acea baie fierbincioară… dacă sunt foarte subțiri și le țineți mai mult se vor înmuia de tot și rupe.
Se clădește apoi tortul, până la ultima turtă peste care nu se mai pune cremă.
Așa va arăta la final.
Așa arată în tăietură… O finețe, cum vă spuneam.
Vă doresc un Crăciun fericit cu sau fără turte cu julfă. Dar măcar o dată în viață trebuie să încercați această rețetă. 🙂
Citiţi şi
Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
