Exercițiul înfrumusețării datează încă din mileniul al III-lea ÎHr fiind folosit de clasa sacerdotală în ritualurile ceremoniilor religioase. Bărbații își acopereau chipurile cu pigmenți extrași din cărbune de lemn, marnă sau plante, toate având o însemnătate simbolică. Conturarea ochilor cu antimoniu, de pildă, le dădea expresivitate și în același timp avea un rol curativ, protejându-i de conjunctivită. Corpul era uns cu tămâie sau diferite rășini pentru a fi protejat de spiritele rele și totodată pentru a combate transpirația excesivă. Aceste practici erau interzise oamenilor de rând, însă cu timpul au început să împrumute din practicile aristocraților.
Spre 2500 ÎHr, se impun primele canoane ale frumuseții, prima vizată fiind pielea. Cum femeile aristocrate își petreceau timpul în casă, pielea lor era albă, spre deosebire de cea a femeilor obișnuite și a sclavelor care lucrau în soare și aveau pielea bronzată. Astfel, pielea albă devine emblema femeilor aristocrate, simbol al clasei sociale, al feminității gingașe, lucru ce se va păstra până în secolul al XX-lea, era noastră.
Egipt, locul în care machiajul devine o artă
Se deschide culoarea pielii prin ungerea cu tuș ocru gălbui, auriu. Venele tâmplelor și cele de la nivelul bustului sunt îngroșate cu albastru rece ce contrastează cu strălucirea aurului. Ochii sunt conturați în formă de pește cu antimoniu (kohl) iar fardurile aplicate pe pleoape sunt în nuanțe puternice: turcoaz, teracotă, verde malahit. Sprâncenele sunt alungite cu negru, buzele sunt accentuate cu carmin și pomeții sunt conturați cu trandafiriu.
Grecia, locul și circumstanțele în care ia naștere machiajul de seară
Frumusețea feminină era influențată de două personalități: Afrodita, armonioasă, blândă candidă și feminină și de Pandora, exotică fatală și ispititoare.
În timpul acestei perioade se disting două feluri de arte de îngrijire: toaletă corporală (kosmetike) și arta fardării (kommotike). Cea de a doua era practicată în mod tradițional de curtezani și invertiți. Cosmetica în schimb era o știință care făcea parte din medicină.
Curtezanele practică pictura corporală pentru a ispiti moravurile masculine. Pentru a lupta cu arme egale, femeile înșelate încep să imite machiajul curtezanelor pentru a-și recuceri soții. Ele se machiau seara, când consorții se întorceau de la metresele lor. Astfel ia naștere noțiunea de machiaj de seară, intens.
Dintre particularitățile machiajului epocii amintim fața albită cu praf de ipsos sau carbonat de plumb, obrajii accentuați cu pudre vegetale, roibă, ochii se colorează cu șofran sau cenușă, sprâncenele apropiate (stilul Frida) vopsite cu antimoniu, genele (care semănau cu unele gene 3D de azi) date cu o briantină obținută dintr-un albuș de ou și fum de amoniac.
(va urma)
Citiţi şi
Citiți la timp, altfel copilul interior și nevoia lui de povești îți pot face surprize
Câteva ponturi de frumusețe de la Andie MacDowell (66)
Despre sprâncene, despre unghii, despre îngrijire, dar și despre frumusețe
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
