Cealaltă nu e nici curvă, nici proastă

25 February 2015

Dragoș StancuCitesc deunăzi aici şi aici despre cum poate reuși în viață o femeie. Da, despre cum poate reuşi să rămână singură, sau despre cum poate reuşi să aibă o căsnicie monogamă relaxată până la blazare, sau despre cum poate reuşi să îşi transforme viaţa de cuplu într-o luptă – cât să dau, cât să iau, cum să fac să-l ţin în presiune, să-i pun piciorul pe gât şi să îl castrez chimic, iar eu să visez la eroi de film virili sau la iubirile din liceu.

Ca bărbat, am să vă spun câteva lucruri.

  • Dragostea nu este şmecheria în care să-l păcăleşti pe celălat şi nici trocul în care cântăreşti atent cât primeşti şi cât dai. Dragostea este ca o autostradă, cu sens unic, în care contează unde mergi (ce oferi, aş spune necondiţionat) nu ce vine din sens invers (ce primeşti). Am spus asta acum vreo 15 ani şi am să cred asta toată viaţa. Am văzut de curând mame care îşi dresau fetele de la vârsta de 7 ani cum să se îmbrace, cum să vorbească, cum să se machieze (DA!) ca să provoace, ca ţel suprem, declarat, să se mărite cu unul cu bani care să nu le pună să muncească toată viaţă. Adică le pregăteau să fie curve, dar la alt nivel. Când eşti atentă la ce primeşti, material sau afectiv, eşti fie curvă, fie un manipulator emoţional jalnic. Poate vei găsi un prost să te iubească, dar nu vei simţi şi nu vei înţelege nimic. Mai mult de-atât, tu nu te vei iubi niciodată. Vei fi un surogat uman nefericit toată viaţa. Eu, când n-am să mai pot iubi, cu toate emoţiile incluse în pachet, fără filtre, fără reţineri şi fără frică, am să mă pregătesc să mor.
  • Învaţă diferenţa dintre sex şi amor. Descoperă ce poţi simţi în interior, în piept, nu doar în între picioare. Şi când vei simţi asta vei fi fericită şi vei putea oferi fericire. Da, bărbatul este un sac de carne şi oase fără creier care reacţionează hormonal. Şi eu sunt la fel. Dar îţi pot descrie în detaliu anii, lunile, zilele şi clipele de amor. Şi pe bune dacă am simţit atunci nevoia să mă duc la alta. Bărbaţii caută să cucerească noi teritorii, vor confirmări – dar asta numai atunci când sunt refuzaţi, păcăliţi, manipulați. Nici un bărbat nu pleacă din Eden.

love

  • Nu vei fi frumoasă toată viaţa. Cu trăiri intense sau cu amânări permanente, toţi îmbătrânim şi ne urâţim. Şi peste 10 ani, când tu te-ai hotărât să te deschizi ca femeie, se poate că el să fie deja căsătorit cu alta şi să aibă vreo 2-3 copii frumoşi. Dumnezeu ţi-a dat un dar, din fericire aş spune, trebuie să îl dăruieşti mai departe. Fii atunci când poţi fi – frumoasă, senzuală, adorată, dorită, cucerită şi chiar abandonată. Şi acceptă o realitate – orice femeie din lumea asta – indiferent de starea fizică, emoţională sau mentală – poate avea alături un bărbat care s-a plictisit deja de ea. Şi dacă nu ai ce pierde, ai doar de câştigat.
  • Cealaltă nu e curvă şi nici proastă. Are doar răbdarea, deschiderea şi înţelegerea pe care tu nu le ai. Cu mici excepţii, bărbaţii pleacă pentru a găsi ce nu li se oferă acasă. Nu ar fi mai simplu să vorbeşti cu el şi să înţelegi dacă puteţi fi împreună sau nu?
  • Nu toţi bărbaţii sunt obsedaţi sexual. Au și ei nevoie să înţeleagă, să se descopere şi să te descopere la fel ca şi tine. Şi, dacă tu stai închisă şi încrâncenată, va fi mereu una care se va deschide. Poate proastă şi cam curvă după standardele tale, dar cu siguranţă mai fericită ca tine. Şi oricum nu se va sinchisi de ce crezi tu despre ea. Vei fi doar cea părăsită, “ex”-a.
  • Şi nu în ultimul rând, există un foc. Un foc al începutului în orice – purificator, dar creator în acelaşi timp. Ai să-l găseşti peste tot în ce e viu – în viaţă, în societate, în afaceri – în orice implică oameni. Un foc superb care ne da energii nebănuite şi ne face să simţim totul altfel, mai amplu, mai intens, un foc ce poate încălzi şi îndoi cel mai dur metal. Focul creator al începutului. Şi dacă într-o zi vine unul la tine şi vezi că în el s-a aprins un astfel de foc, bucură-te şi sari în el, nu îi arunca, ca proasta, o găleată cu gheaţă în cap.



Citiţi şi

Un bărbat, două femei și mai mulți copii

Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei

Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. dina / 8 April 2015 17:36

    nu-mi place..daca esti “curva’ e de rau..daca nu esti ….tot e de rau…
    hello…!! suntem femei..avem emotii, sentimente…gandire
    adevarat ..ca nu mereu ratiunea face casa buna cu inima..
    dar …o lecuta de ingaduinta, va rog.

    cu bine,

    Reply
  2. Femeie / 12 March 2015 20:18

    Exceptional articol, Felicitari, Dragos Stancu! Ofera o perspectiva fresh feministelor si narcisistelor care au nerespectat barbatii de decenii.
    Ridic palaria in fata ta, Domnule!
    Eu sunt o fosta feminista, acum recuperata 100%. A fost o pierdere de viata sa traiesc asa. Dar azi, sunt mai fericita ca oricand. M-am vindecat. Avem nevoie de barbati mai mult decat credeti, voi, acele femei care sunt “independente”. Pfui!
    Viata in cuplu e frumoasa, daca elementele care o sustin sunt intretinute zi de zi.
    Spuneam unei femei deunazi, stii, am invatat de la o femeie desteapta ca — cheia fericirii in cuplu este sa te trezesti dimneata si sa te uiti la sotul tau cu gandul, CUM SA IL FAC AZI FERICIT CA E INSURAT CU MINE? (la fel si sotul). Numai asa focul va fi intretinut.
    Iubirea fara respect nu face doi bani. Iar, asa cum scrii, Dragos, viata fara iubire n-are directie, e searbada. E inceputul mortii.
    Exista o carte, Cum sa iti ingrijesti sotul (tradusa in romana, coperta are bandaje design), scrisa de Dr. Laura Schlessinger. O recomand cu toata caldura tuturor femeilor. !!! Mie mi-a folosit enorm. Si, bineinteles, sotul meu a beneficiat enorm.
    Felicitari, Dragos! Ai scris sincer si incurajator. Sper sa salvezi generatiile de femei care au fost crescute de feministe (ca eu, crescuta de mama). Scoate barca la mal! Numai bine!

    Reply
  3. Otilia Tiganas / 12 March 2015 1:50

    Dragoș, fiindcă constat (cu nedisimulată surpriză!) că textele care te-au împins la replică îmi aparțin, cel puțin primele două, aduc o “replică replicii” tale. Textele mele, astea și oricare altele SCRISE- nu simțite viu, sunt soft, parodii, o invitație ghidușă la umor. Umor spun, nu derizoriu! Altminteri, normal că și semnatarul unor pamflete știe iubi, știe să urască, să plângă, se enervează, gelozește, se întreabă… În cocluzie, rahat! Te citez- “despre cum poate reuși în viață o femeie”. Rahat. Reușita-mi în viață e cariera medicală, istețimea-mi genetică în viața de cuplu și, mai nou, cea scriitoricească. Dovadă e simplul fapt că ai făcut un efort de tastă să mă combați. Poate nu te-ai fi zbătut s-o combați pe Elena Udrea! hahaha. Altminteri sunt blândă, faină și loială. Vulerabilă, incisivă, dar și ponderată. Faptul că-mi răspunzi, chiar indirect, e deopotrivă meritul meu și talentul tău. Sau, mă rog, talentul meu și meritul tău!

    Reply
    • Dragosh Stancu / 12 March 2015 12:02

      Nu inteleg nimic. Nici nu rad, nici nu plang. Sunt cam trist, dar sunt si vesel. Daca as spune mai mult risc sa cad in penibil. Asa ca tac. O runda. Te imbratisez.

      Reply
      • Otilia Tiganas / 12 March 2015 13:25

        Sigur. Ai procedat impecabil, tăcând! Te îmbrățișez și eu, ai dreptate, orice succesiune de replici FB care depășește faza întrebare- răspuns- completare, devine polemică. Iar polemica e păguboasă, o detest, o evit, în timp ce dialogul soft e un deliciu!

  4. Lilia / 11 March 2015 19:22

    Barbatii pleaca de acasa cand nu primesc intelegere, respect si ce-o mai fi? Pe bune??
    M-ai facut sa rad, si stau destul de prost cu simtul umorului…

    Reply
  5. Roxana Dragoste / 1 March 2015 19:09

    Jos palaria!

    Reply
  6. lotusull / 28 February 2015 11:35

    Există un soi de inocență în mesajul ce-l transmite textul dvs ( în ciuda folosirii unor cuvinte mai tari – așa cum a observat o comentatoare)
    Posibil că fiecare din noi și-a dorit măcar o dată în viață să iubească/ să fie iubit așa cum ați spus: fără filtre/ rețineri/ analize, etc.
    Sensul pe care eu l-am dat expresiei ” a fi atent” la ce primești/ dai echivalează cu un soi de luciditate. Sau, dacă vreți, cu ochii larg deschiși (asta pentru că destui din noi iubim cu ochii închiși și lumina stinsă.)
    Cred că filtrele se formează în timp, în baza experiențelor – unele dureroase, a lecțiilor învățate, a gustului personal, a unor povești transmise intra și trans-generațional și nu în ultimul rând a cunoașterii de sine. Nu că această cunoaștere de sine ar fi limitată, dimpotrivă, ea e permanentă. Dar există un moment în viață în care începi să știi cam ce-ți place, ce poți și ce nu tolera ( strict ca exemplu: nu-mi plac oamenii care țipă și nu-și ascultă interlocutorul, nu-mi plac lașii, trădătorii, alcoolicii, cei supra sau sub ponderali, etc, dar pot tolera faptul că cel de lângă mine își aruncă șosetele prin casă și doarme până la amiază, etc )
    Nu știu dacă filtrele sunt în totalitate conștiente sau funcționăm uneori și-n virtutea unor legi încă pe nedeplin descifrate.
    Și o mică nuanță: și un bărbat, și o femeie pot pleca din ceea ce noi credem a fi Eden pentru că, fie Edenul personal are altă definiție, fie cei doi au evoluat în edenuri diferite și neasortate, fie există o problemă legată de angajament/ asumare/ dezechilibru emoțional, etc – desigur, mai există și alte variante posibile.
    Da, dragostea poate fi privită ca o autostradă. Și contează încotro te indrepți, alături de cine și cum. Personal prefer să fac acest drum cu ochii larg deschiși – o ieșire din peisaj, un parapete apărut când nu te aștepți, o curbă dincolo de care nu e sigur ce te așteaptă, vedeți pot fi atâtea posibilități, încât măcar să le văd, chiar dacă asta nu e o garanție împotriva vreunui bobârnac.
    Despre iubirea necondiționată ar fi multe de spus. Cât e chiar necondiționată, cine ne poate iubi așa/ pe cine putem iubi în felul acesta, cât de mult conștientizăm prezența sau absența unor condiții, etc. Cred că se pot scrie rânduri întregi pe subiectul acesta. Doar ca mică mențiune, cunosc o singură persoană care iubește așa – e un copil, un mic omuleț de zahăr, complet atipic și de necuprins in cuvinte. Desigur, oamenii mari din jurul lui se înduioșază când el le ia mâinile și le pupă. Fără să ceară nimic în schimb 🙂

    Reply
  7. inna / 27 February 2015 16:08

    Un articol la fel de valoros ca cele criticate. Un articol care sustine ca ne invata cum sa ne iubim, dar in care putem sa ne delectam cu termeni foarte literari: curva (x5), proasta (x3), manipulateur. Un articol care ne invata cum sa ne iubim, dar care ne explica cum o sa ramanem noi singure si parasite de barbatii refuzati, pacaliti si manipulati. Cum trebuie sa incepem sa simtim cu inima, si nu cu ce avem intre picioare (ha? joke!) si cum sa aceptam cum sa fim abandonate (in acelasi paragraf in care aflam cu mare surpriza ca nu o sa fim tinere si frumoase toata viata! o paralela fortuita intre a fi parasita si a imbatrani).

    Majoritatea frazelor au o conotatie negativa, imi e greu sa cred ca autorul chiar vrea sa vorbeasca despre dragoste. Tout au plus, de son amour propre de mâle blessé.

    Din fericire, exista barbati in Romania contemporana care stiu sa vorbeasca despre dragoste – Dan Lungu in Cum sa uiti o femeie este un exemplu recent (as putea sa dau o lista intreaga, dar am impresia ca pe aici nu e chiar “la revue littéraire”, asa ca ma abtin).

    Restul elucubratiilor in genul prezentului articol sunt mai mult niste discutii intre barbati care au nevoie sa-si afirme masculinitatea. A avea o tibuna pentru a exprima propriile temeri, poate fi util, dar dupa parerea diversilor specialisti, un psiholog poate fi chiar mai util decat a scrie intr-un blog!

    Dragostea intre un barbat si o femeie exista, punct. Si din fericire nu are nimic de a face cu vugaritatea termenilor utilizati aici.

    Stupid debate.

    Reply
  8. Maya / 27 February 2015 0:08

    Barbatul care a avut inima frântă si știe cum e sa suferi, este capabil la un moment dat sa iubească o femeie asa cum merita.Spun asta din experiența.Si la fel, doar o femeie care a avut inima in bucăți poate aprecia acea iubire.

    Reply
  9. Oli / 26 February 2015 21:11

    Reflecții de bun simt, cu o singura precizare.. Bărbaţii pleacă pentru a găsi ce nu li se daruieste (si nu oferă) acasă. Am constatat ca i scris de mai multe ori oferte in articol. Te invit sa exploram putin diferenta dintre a oferi si a darui. A oferi inseamna caritate, iar a darui inseamna solid-aritate. A oferi inseamna premeditare, de aia si magazinele sunt pline de super-oferte, and e fapt vor eva de la tine. A darui inseamna a asculta momentul, inseamna sensibilitate. Nimeni nu zice sa dai din ceea ce nu ai. Nu intamplator sarbatoarea de craciun care a fost pervertita maxim, are la baza ideea de DAR. Iar mos craciun nu face oferte ci face daruri, adica primeste scrisori cu dorintele exacte ale oamenilor. Asadar, revenind la ce am afirmat mai sus.. Barbatii pleaca atunci cand nu mai sunt ascultati, asta fiind dovada ca intre cei doi exista un mijlocitor, un filtru.. un interes. Evident ca si reciproca este valabila. Oli

    Reply
  10. Lolo / 26 February 2015 13:15

    nu toti sunt ca tine. Din experienta iti spun.
    Varianta 1. Nu am sarit pe cel caruia i se aprinsese focul pt ca instinctul mi-a spus ca este doar un player desi imi placea mult. Dupa ceva timp ne-am revazut, focul era inca viu si…eu am sarit pe el dupa care el ar fi sarit pe prietena mea daca ea nu ar fi fost o doamna.
    Varianta 2. Pur si simplu se lauda cu mine in stanga si dreapta ca sunt femeia perfecta si totusi joaca si in deplasare si nu doar o data.
    Varianta 3. Foc foc dar respectivului ii lipsesc multe din calitatile unui barbat desi nu ar face ce au facut ceilalti 2 cel putin atat cat i-am dat posibilitatea. Sa il fac eu barbat si sa ii pun picioarele pe pamant?
    Deci….sunteti toti players (-1

    Reply
  11. ioana / 26 February 2015 10:51

    Ba poti sa fii frumoasa toata viata. Am intalnite femeie de 60, 70, 80 de ani, minunate. Frumoase. Demne. Pline de feminitate si viata. Dar o feminitate asezata, inteleapta. Asa cum le statea bine. Iar scopul vietii noastre e musai sa fie o relatie sau sa ne fericim barbatul? sa il tinem langa noi? Come on…Tot ceea ce facem, pentru sufletul nostru sa facem. Sa il bucuram. E singurul scop pe care un om ar trebui sa il aiba in viata

    Reply
  12. Alter Ego / 25 February 2015 23:41

    Domnule Stancu, toată viaţa am iubit aşa, a perder la raison. Şi am primit numai frângeri de inimă.

    Reply
  13. eu / 25 February 2015 23:14

    Oh…da…exista astfel de barbati!!! Si ce foc doamne!!!….il iubesc de mor…..
    sunt sotie de 15 ani….si amanta de 1an……un an cat 15!!!!

    Reply
  14. Maria / 25 February 2015 20:41

    Ce mi-a placut! Subiectul, mesajul, modul in care a fost gandit si scris, toate mi-au parut desavarsite si, mai ales, mobilizatoare. (Da-da, stiu ca suna ciudat!) Pentru ca, desi nu m-am nascut ieri, nu as fi crezut niciodata ca mai exista si astfel de barbati. Deci, existati, domnilor? Va multumim!

    Reply

My two pennies for lotusull Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro