Ce le doare pe femei mai tare după ce o relaţie cu un bărbat a luat sfârşit? Suferă mai mult pentru că i-au permis să intre la ele în minte, în suflet ori în chiloţi? Poate că depinde de cum s-a sfârşit relaţia… Una e să părăseşti şi alta să fii părăsită. Dar când toate vorbele s-au înecat în amar, când becurile veiozelor s-au ars de la atâtea nopţi cu “de ce, de ce, de ce?”, când sufletul se primeneşte după ce a zăcut aproape mort mult timp, când ochii nu mai văd limpede de la atâtea scene de tandreţe derulate în minte pe “repeat”, după ce femeile trec de la furie la auto-compătimire, apoi la ură şi resemnare, ajung într-un final şi la acceptarea greşelilor.
Şi atunci îşi dau seama că a fost o greşeală şi încearcă să se privească pe ele cu suficientă îngăduinţă încât să nu îşi mai dorească să dispară de pe faţa Pământului …
Căci greşeala pare de neiertat: ele au permis ca lucrurile să înceapă, să continue şi mai ales să se termine aşa. Şi tot nu am răspuns la întrebare …
Le doare pe femei că l-au lăsat să le intre în suflet? Să vadă ce le face atât de uşor de distrus ori ce visuri le fericesc inima? Să vadă cât de singure se simt uneori, deşi e plin de chipuri în jurul lor? Ori poate mai tare arde rana de a-i fi lăsat să le intre în minte? Căci acolo le-a aflat spaimele cele mai dureroase? Și tot acolo el a învățat cele mai măiestrite vorbe cu care a obținut mereu de la ele ceea ce și-a dorit?
Pe alte femei le doare cel mai tare că au lăsat un el să le intre în chiloţi… De ce? Pentru că în chiloţi el poate ajunge numai după ce trece de inimă şi minte, şi asta înseamnă că şi ultimul bastion a fost cucerit fără cale de întoarcere. Și pentru că niciodată nu e vorba doar despre aşternut… Poate că întotdeauna e mai mult, chiar şi pentru cele mai mari amatoare de “free love”.
Şi dacă aşa stau lucrurile, toate femeile acestea merită să sufere. Indiferent de “poarta” care doare mai tare, aceste femei îşi merită soarta. Merită să înţeleagă că de multe ori doar îşi închipuie că sunt îndrăgostite. Li se cuvin toate lacrimile ce le vor înăspri faţa pentru a pricepe că nu trebuie să se agaţe de vreun el, dacă intuiţia le spune că ceva e în neregulă. Femeile de felul acesta trebuie să sufere dincolo de orice urmă de îndoială ca să ştie cine sunt şi ce pot ori ce reprezintă cu adevărat. Femeile acestea trebuie să iasă din joc la primul fault intenţionat pe care l-au suferit, căci el nu maschează altceva decât începutul unei serii lungi de astfel de lovituri în plinul sentimentelor. Femeile descrise mai sus trebuie să sufere. Din întrebările, acuzele şi iertările lor vor învăța să îl recunoască pe cel care va ști pe ce poartă să intre, cât să zăbovească acolo și mai ales când să nu plece. În drumul acesta vor afla despre ele mai multe lucruri decât în toate clipele de seninătate. În felul acesta nu se vor pierde pe ele însele. Şi să nu te pierzi pe tine va conta întotdeauna mai mult decât cine îţi intră în minte, în inimă sau în… chiloţi.
Pe Oana o găsiți și aici.
Citiţi şi
N-am primit niciodată flori de la un băiat…
Nu poți vindeca trupul separat de minte. Legătura traumă-boală
Într-o parcare, dintr-o privire știi cine conduce mașina
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
