Şi mai poţi, inimă? Dragă inimă, mai poţi? De ce ne-o place nouă să ne minţim şi să ne stafidim inima în viaţa asta care nu-i decât una?
Şi ne minţim la 20 de ani că l-am întîlnit pe Făt Frumos şi ce roz e viaţa, pînă te trezeşte primul plâns de bebe şi realizezi că Făt Fumos doarme, că deh! e obosit, şi-ţi iei papucii de casă-n picioare şi, chioară de somn după o zi cu de toate, te ridici şi-l alăptezi pe cel mic.
30 ai deja, 30 şi cel mic e măricel şi tu ai cam uitat de visurile tale, dar ai fost mamă bună şi soţie înţelegătoare… lasă, că trece şi asta, o să am mai mult timp pentru mine la anu’, că ăla mic a mai crescut, Făt Frumos munceşte pe brânci, tu, tu trebuie să fii un exemplu de mamă, soţie, noră, vecină şi ce o mai trebui. Dar la sufletul tău, cine se gândeşte? Ce suflet? Păi, tu poţi lăsa garda jos şi te poţi gândi un pic la tine? Cum să-i spui tu lui că eşti obosită, că nu mai ai viaţa ta, că eşti nemulţumită să stai numai acasă ca o doamnă, că ai avut visuri pe care le-ai dat de o parte, că ai 42 de ani şi te simţi neîmplinită? Se uită tâmp la tine şi te-ntreabă dacă ţi-a lipsit ceva, dacă ai simţit tu că el nu s-a spetit pentru tine şi ăla mic sau eşti în perioada aia din lună, când eşti nervoasă şi plângi?
…Şi ce să fac, inimă?
Guest post by Roxi
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
