…Când ea se trezeşte într-o poveste cu mai multe „Albă ca zăpada” decât a prevăzut naratorul. Iar el e îndrăgostit. Îndrăgostit de rolul celor 40 de hoţi pe care îl joacă în povestea greşită. Dar, na, fură şi el cât poate şi de unde poate. Finalul îl ştim: peştera îl va închide pentru lăcomie. Şi nu-i va folosi la nimic tot ce a jefuit.
În varianta neromanţată, ea descoperă, fără să îşi dorească, evident, urmele trecerii lui pe site-uri specializate în date. Introducerea de… date. Sau poate mesaje cu texte languroase. Şi, de ce nu, mailuri cu stări explicite. Vorbim de mai multe exemplare de date, mesaje, mailuri, din mai multe surse.
…Când el e aproape lovit de amnezie şi uită să anunţe de la start că are şaibă pe deget. Versuri, flori, cină, mansarde aproape de luna de pe cer. Luna pe care a apucat să o promită cu totul şi întreagă. Doar că are niţică familie, puţintele obligaţii şi niscaiva rate pe următorii 30 de ani. Ea plânge în prealabil, iar el apasă pe butonul martirizării: „rămân acolo să îmi cresc copiii.”
…Când el devine stăpânul care hotărăşte: trebuie să te mai îngraşi/slăbeşti. Aş dori să îţi pui una pereche de silicoane (te-aş iubi mai mult şi, poate, mai des). Să nu mă cauţi pentru că te caut eu. Când vii la mine, nu îţi aduce şi trusa de farduri, peria de păr sau demachiantul, să nu le uiţi, Doamne fereşte!, pe aici (şi ce o să gândească apoi menajera mea? Cum, care menajeră? Da… aia! Care şi-a uitat cerceii pe care i-ai găsit tu pe noptieră. Îi scosese să poate da mai lejer cu aspiratorul). Of, iubito, ghinion, eşti brunetă şi eu ador roşcatele, cum procedăm?
…Când ea îşi vede degetul împodobit cu un inel. El, într-un moment de slăbiciune omenescă i-a propus. „Mare cât inima meeeeeeaaaa.” Cum, ce e rău în asta? Dacă dai inelul înseamnă că urmează ceva. Dar, dacă după actul profund erotic…, scuze, eroic, tu o mai cauţi o dată pe săptămână, să verifici dacă trăieşte şi o mai suni sâmbăta când cade pe trei ale lunii… se numeşte că ai făcut o rezervare.
Când se face o rezervare la un restaurant, fie şi cu stele Michelin în dotare, nimeni nu stă să îşi păzescă masa. Ci îşi vede mai departe de treburi. Călătoreşte, afacereşte, iubeşte. Fără limită.
A rezervat femeia pentru când va hotărî el că vrea să se aşeze la căsuţa cu pomi, căţel şi zambile. Până atunci, ea ce treabă are, decât să îl aştepte cuminte să… vină? Să o caute. Să stea două zile împreună, poate chiar o săptămână sub acelaşi acoperiş, să verifice dacă e viabil primul pas, acela de a se suporta.
Dar el călătoreşte, afacereşte, iubeşte pe unde apucă, în continuare. Ea se plictiseşte. Întâmplător, chiar e şi tânără, şi frumoasă, şi deşteaptă, şi curtată. De ce ar căra pe deget un cerculeţ gol-goluţ?
Când spune ea „next”? După ce, pentru orice motiv sau motive, înainte a dat o şansă. Două, trei, nenumărate. Din iubire. După ce a aşteptat. Şi-a călcat pe orgoliu. Poate nu a dormit. Poate a plâns. A sperat. Şi-a dorit. A încercat. A visat. A pledat ca avocat al lui, deşi era un întreg proces împotriva ei. A resuscitat. A cântărit. A vrut.
Ce nu ştiu bărbaţii este că femeia spune „next” cu mult înainte de „next” şi fără legătură cu el.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
