Când cea mai frumoasă femeie ți se oferă cadou

13 December 2014

Marius AgapeÎntotdeauna am ştiut că experienţa în dragoste se dobândeşte antrenându-te precum un sportiv de top 3, doar că nu câştigi  un premiu, nu-ţi cântă imnul niciodată. Este important să fie diversificate antrenamentele, să transpiri, să suferi, să faci sacrificii, să înduri. Am repetat pasiunea cu un regizor de primă clasă și la premieră am devenit bărbat.

Te călești doar când cunoşti de aproape diferite tipologii, caractere. Când te loveşti de o tipă colerică, iar tu eşti cel mai calm om din lume. E obligatoriu să cunoşti o nimfomană să înţelegi că sexul reprezintă o latură vitală într-o relaţie. O carieristă îti va ordona viaţa, munca, te va face mai responsabil. Trebuie s-o găseşti pe cea care îl adora pe Nichita pentru a întelege romantismul.

Esenţial este să o cucereşti pe cea mai frumoasă şi dorită din cartier pentru a înţelege că nimeni nu-i perfect.

Toate se învaţa, chiar şi diamantele se şlefuiesc, mi-a spus bunica într-o seară în timp ce framânta aluatul, apoi, în timp ce scoatea plăcinta din cuptor mi-a zis, pune suflet, copile, în tot ce faci pe pământ. Fă totul cu pasiune şi îţi vei găsi rostul.

Bine!

Era o duminică ploioasă, rece. Cea mai mişto opţiune mi se părea Liverpool – Manchester United. Aveam suficientă bere in frigider, începeam deja să fac calcule. Cormoranii trebuiau să bată  neaparat pentru a rămâne în cărţi. Sir Alex îi avea la îndemână pe buldogul Rooney, vulpoiul Van Persie şi un moral bun, bătuseră la scor etapa trecută, Sfinţii. You Never Walk Alone, cântat de 50.000 de suflete, făcea diferenţa. Iubeam Liverpool. Mă făceau să mă simt acolo.

O amică haioasă şi veselă îmi trimite un sms: Hei, ce faci? Hai la teatru, se joacă D’ale Carnavalului. O să fie mişto.

Cu toată lenea şi adormirea mea îmi vine-n minte banner-ul uriaş atârnat de teatru cu cu actriţa din rolul principal: blondă, cu nurii la vedere, pe fond albastru, uşor romantic-porno.

Mrrrr!!! Vin, Cosmi. Abia aştept, i-am răspuns.

Viaţa mea a apucat o turnură spectaculoasă dupa acea seara şi un mesaj pe Facebook.

      Să ne trăieşti, coane Iancule, ar vrea Miţele din ziua de azi să fie aşa  sofisticate ca Miţa matale. Ai fost un norocos, bre, şi nici n-aveai Facebook pe vremea aia.

Tocmai păşisem într-o altă galaxie fără să realizez.  Devenisem iubitul celei mai iubite și adorate femei din oraș. Oraşul mic, ne ştiam aproape toţi între noi, doar ea strălucea deasupra tuturor.

Blondă naturală, diafana, pasională, citită, hotărâtă, seducătoare mereu, matură. Trăiam un vis. Un model pentru majoritatea femeilor.  O femeie de succes,  conducea instituţia cu mâna de fier, veneau marii regizori pe bandă rulantă. Îi învăţa arta, pur şi simplu, îi educa pe toţi.

Cine îşi imagina în viaţa asta că voi putea trăi asemenea vise. Fix la 30 de ani, fix pe 30, la sfârşitul verii, Miţa Baston în persoană, ieşea din benzinărie cu doua sticle de Moët şi mă vedea ditamai armăsaru’. Era fără zece. Doişpe.

love

       Am luat două, una alba şi una roz, n-am ştiut care-ţi place. Voi fi cadoul tău!

        Deja mă vedeam la cinci dimineaţa discutând cu Hausvater despre viaţa Fridei la un pahar de vin roşu. Discutând despre Hamlet, nefiind de acord cu cheia în care l-a văzut Purcărete pe Faust. E prea tânără s-o joace pe Borgia, trebuie să aibă părul lung Romeo şi neapărat brunet.

Trăiam totul la o intensitate maximă. Pluteam. Visam. Mă făcea să mă simt bărbatul fatal. Devenisem mai frumos şi mai deştept de când eram la braţul ei. Asta întelegeam din cererile de prietenie de la femei, care curgeau râuri. Am început să citesc literatură universală clasică, deja îl înţelegeam pe Wagner. Mă simţeam un lord la Opera din Cluj în loja din centru. Străluceam. Strălucea.

Aş fi vrut să nu se mai termine viaţa asta niciodată.

Aş fi vrut, însă, și să dea faliment o distilerie celebră din Tennesse.

Nici acum n-am înțeles, de ce, după o sută de Jack, vroia să moară de dragoste rănită?

O iubea pe Similea. Asta ştiu.

Oare Shakespeare era gelos, el, ca om? Nu am nici acum nervi să caut prin biblioteci.

P.S.  Abia acum am înţeles de ce îi ieşeau aşa bine plăcintele bunicii. Pe lângă dragostea pe care o punea în îndeletnicirea cu care a fost înzestrată, tot ea mulgea şi vaca din laptele căreia făcea cea mai buna brânză. Şi tot ea ştia și cât să ţină plăcinta la cuptor.

Dacă ar mai trăi, i-aş spune: Da, mamaie, reţeta vieţii nu e doar pasiunea. Pasiunea, talentul, dragostea nu au niciun gust dacă nu o experimentezi pe gustul tău .

Sigur, mi-ar fi răspuns, păi de câte ori nu i-am zis lu’ tataie-tu să nu bea tot vinul azi, că şi mâine i-ar căde bine o ulcică.

P.P.S.  Liverpool a câştigat campionatul în anul acela, deşi pierduseră dramatic derby-ul cu Diavolii Roşii.



Citiţi şi

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști

Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. qwerty / 15 December 2014 14:52

    da….

    Liverpool nu a castigat campionatul de 20 de ani..
    Ca urmare, cred ca si restul textului e o poveste inventata

    Reply
  2. Marius / 13 December 2014 20:08

    Trăieşte. E bine. Probabil o să aiba succes ultima piesă. Lecţia mea, de nepreţuit, însa! 🙂

    Reply
    • Anais / 14 December 2014 12:57

      da, sunt bune si lectiile, mai ales pentru cei care invata din ele pentru a nu le mai repeta. sunt bune si pentru cei care s-au antrenat sa aprecieze “clipa” fara a face proiectii in viitor, gandidu-se la cum ar fi daca…
      pacat ca n-am invatat si eu cum se face asta…

      Reply
  3. Andra / 13 December 2014 18:23

    a murit ? s-a sinucis?

    Reply
  4. Anais / 13 December 2014 17:06

    asa si? ori am baut eu prea mult, ori ai fost tu prea subtil…
    deci tipa parea perfecta….si s-a dovedit a nu fi…nu ne lasa in suspans…ce-ai facut? ai lasat-o pentru alta mai putin perfecta? sau i-ai dat o sansa? 😀

    Reply
  5. Lidia G. / 13 December 2014 16:06

    🙂 Uneori e bine sa apreciezi fiecare moment trait la intensitate maxima.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro