Ați observat? Au dispărut bancurile cu Bulă – nu mai e nevoie de ele. Ce bancuri să mai faci cu Bulă, după ce te-ai delectat cu Vanghelie?
Altădată, era măcar hazul de necaz. Acum, Bulă, dacă mai apare când și când prin vreun banc, e atât de deprimant, că nu mai poți schița niciun zâmbet.
Uitați-vă bine la cum gândește și cum vorbește doamna Dăncilă. Ce să mai faci cu Bulă? Nu l-am avut noi pe Vanghelie? Nu ne-a ajuns?
Acum, la modă e să te afli într-o bulă. Asta înseamnă altceva: să te înconjori doar de alții care gândesc și vorbesc la fel ca tine. Și de la dumneata din cocon să împroști, ca o fântână arteziană, injurie înspre celelalte bule.
Și nu cumva să ieși din bulă! Dacă ieși de acolo, e foarte rău. De exemplu, dacă ești ești prea sensibil cu gândirea, nu poți să te amesteci în bula celor fără dinți. E insuportabil estetic. Stai la tine-n bulă și îți dai dreptate cu cei care nu și-au pierdut molarii și citesc Charles de Secondat, baron de Montesquieu, înainte de micul dejun.
Dacă, dimpotrivă, ești din bula iubitorilor de telenovele turcești trebuie să îl urăști pe Julien, dar să o iubești pe Sevil. Ești obligat la sluj față de Partidul care dă și el ceva, nu ca nemernicii ăilalți. Nu e voie altfel.
Lumea de azi? Maniheism. România în alb și negru. Și nicio nuanță la mijloc. Pustiu. Când de fapt toată viața noastră ar trebui să fie în această zonă liberă care nu agreează dictatura niciunei bule.
Nu era vorba că ne-am da ultima picătură de sânge pentru ca opoziția noastră să aibă dreptul de a nu fi de acord cu noi? Democrație? Aș! Ți-ai găsit.
Și noii politicieni români, urlând în colțul clasei la zece la sută dintre cetățeni, crescuți cu gif-uri și emoji, prea scârbiți să strângă mâini pe la Tecuci și periferia Fălticenilor. Așa nu vor câștiga nici alegeri în asociația de proprietari.
Pentru că, vrem, nu vrem (și nu vrem), România e o țară de datornici la întreținere, întreținută de muncitorii de peste granițe, care cu cârca, care cu trupul, care cu creierul, cum s-a putut.
Nu știți cum e prin alte bule? Băgați capul în grupurile de facebook care promit caterincă românească, d-aia bună, de casă. Plânge și Bulă din groapă. Sau, mai bine, deschideți ochii și dați o fugă până în cea mai apropiată gară și vedeți dacă puteți intra în toaleta gării fără să călcați într-un românesc cu moț, adevăratul nostru brand de țară.
Pentru că românescul cu moț, așa cum din bătrâni se povestește, a fost mereu acolo, indiferent de regimul politic. Și abia el e bula care ne cuprinde pe toți.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Țara în care nu te poți compromite
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
