Sunt mamă… mama a doi băieți minunați de care sunt mândră și care îmi împlinesc, cu adevărat, viața.
Și ce poate fi mai minunat, mai înălțător decât această bucurie pe care o simt de fiecare dată când îmi privesc copiii, când îi imbrățișez, când dorm cu năsucurile fremătând de imaginile din visele lor curate?
Iar astăzi, simt această bucurie crescând odată cu ei fiindcă astăzi este ziua lui Paul, fiul cel mic, care – cum zboară timpul! – împlinește 9 ani.
9 ani de când ne luminează clipele, 9 ani în care am tremurat așteptându-i primele cuvinte, prima zi de grădiniță, prima zi de școală, primele note în carnetul de elev sau primul concurs de gimnastică.
9 ani de când Robert , primul nostru copil, are un frate care să-i rămână alături mereu, mai ales atunci cand noi vom pleca în veșnicie.
Sunt ani în care golul din viața unei familii în care era un singur copil, un copil special, altfel decât ceilalți, s-a acoperit, încetul cu încetul, de sentimentele trezite de un suflet primit în dar ce a adus cu el iubire, speranță, puterea de a merge mai departe, dăruindu-mi bucuria de a auzi cuvântul „mama”, de a-i răspunde la întrebări, de a-mi asculta copilul recitând sau cântând la serbările de la grădiniță și, mai apoi, de la școală, de a-i aplauda evoluția pe scenă.
Știu ca toate aceste sentimente sunt firești și sunt trăite de fiecare mamă, însă, pentru mine, acum 9 ani, păreau atât de departe, practic de neatins, căci încă mă luptam cu mentalitatea celor din jur care vedeau în copilul meu special o persoană pe care nu o puteau accepta, care nu merita să fie printre ei, ci undeva, departe de această lume în care toți trebuie să fim perfecți.
Paul s-a nascut din dorinta de a trăi și altfel ca mamă, de a simți toate acele bucurii pe care Robert nu mi le putea oferi, de a completa cu speranță toate visele pierdute și neîmplinite prin Robert, de a alunga spaimele care mă bântuiau zi de zi cu gândul la un viitor necunoscut.
Nu a fost ușor sa luăm hotărârea de a mai avea un copil, mai ales că nimeni nu ne putea asigura că acesta va fi bine, dar am hotărât ,cu credință și cu iubire, să-i dăm viață.
Și așa, acum 9 ani, într-o zi de aprilie, a venit pe lume Paul, fratele lui Robert, un copil ca o zi luminoasă de primăvară, un curcubeu plin de culoare, care, prin zâmbetul lui, alungă orice nor și prin glasul său sparge tăcerea în mii de cioburi de sunete cristaline oglindite în ochișorii șăgalnici.
La mulți ani, dragul meu copil! Să crești mare, să fii sănătos și să ai noroc în viață… Să fii mereu lângă Robert, ajutându-l să treacă cu bine prin lumea noastră cu bucuria lui nevinovată și dorința lui pură de a trăi fiecare zi a vieții sale.
Să trăiești frumos și să nu renunți, niciodată, la a fi așa cum ești tu cu adevărat.
Te iubesc!
Mami
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
