A fost odată ca niciodată, pe când plopșorul făcea mere și răchita micșunele… în fine, știți voi începutul, intriga e mai interesantă, cred eu.
Cică în Lumea Circului lucrurile o luaseră razna și se impunea alegerea unui șef.
Prima la care s-au gândit a fost frumoasa Josephine, balerina cerului, cea cu ochii cutezători, dar au renunțat. Avea picioarele prea lungi și prea goale, decolteul mult prea adânc și spectatorii rareori ajungeau să-i mai vadă și privirea îndrăzneață când se avânta pe sârmă.
Nici Alfredo, cel care rupe oțelul cu brațele goale, nu a strâns accepturi destule. Cine vrea un șef care te poate frânge oricând?
Tony, zburătorul cu plete negre, părea favorit, dar cineva a observat cum reacționează, prin colanții prea strâmți, la uralele doamnelor din public și a fost exclus.
Freddy, magicianul, s-a oferit pentru funcție, dar nu l-a vrut nimeni pentru că le citește gândurile și se pare că a fost prins când oferea alegătorilor iepurași albi, pe care-i tot scotea din pălărie.
Dresorul de lei Drako nici nu a fost luat în discuție! Mâncarea pentru sălbăticiuni e scumpă, puțină și e o chestiune de zile să fie mâncat. Cine vrea un șef care să dispară când e nevoie de el?
A rămas pe listă doar August Prostu’, clovnul mai colorat ca laveta folosită la spălatul curcubeului de pe cupolă. Toți copiii îl iubesc, doamnele adoră cum le oferă timid flori de hârtie, domnii îl plac pentru că plânge când ia o palmă după ceafă. Plus că are un ochi care râde și unul care varsă o lacrimă cât un măr!
După alegere, Josephine i-a dat un pupic apăsat, de bietului August i-a sărit pălăria de juma’ de metru!
Toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!
Pe Alecu îl găsiți și aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
