Unele după-amiezi de vară au ceva monoton în ele, când toate ființele răsuflă greu în așteptarea serii, scăldându-se în placiditate. Uneori nici măcar o limonadă rece nu ne mai poate trezi din amorțeală. Când arșița ne torturează avem nevoie de ceva care să ne reîmprospăteze spiritul. Nu, nu este vorba de aerul condiționat, ci de o călătorie emoționantă de o oră și jumătate în mijlocul unei ciocniri dintre două suflete. Before Sunrise este experiența ce ne poartă lent pe valuri de pasiune și rafinament ideatic ca o gondolă venețiană.
Fiți (ne)pregătite pentru un film care se ferește de siropoșenii ieftine și clișee. Aici dragostea nu poartă nicio luptă din care să iasă biruitoare și nici oamenii nu devin eroi în numele ei. În acest film e vorba despre viață și întâmplări obișnuite. Nimic nu e mai uman decât viața arătându-se sinceră în fața noastră.
Tot ce se întâmplă în Before Sunrise ți se poate întâmpla și ție, în același context sau în altul. Poate că ți s-a întâmplat deja dar n-ai avut ochii deschiși și sufletul ți-a căzut într-un somn adânc, fără vise. Poate ai călătorit chiar în același tren în care s-au cunoscut Jesse și Céline și din care, după ce au schimbat câteva vorbe, s-au hotărât să coboare și să petreacă o zi și o noapte împreună în Viena.
Jesse și Céline sunt mai mult decât un american și-o tânără franțuzoaică atrași unul de celălalt. Sunt doi străini care își deschid sufletul necondiționat și fără intenţii ascunse. Nu e vorba nici de dragoste carnală care tulbură mintea și nici de dragostea la prima-vedere ridicată în slăvi de producțiile de serie de la Hollywood. Jesse are de prins un avion în Viena și o convinge într-un mod foarte isteț pe Céline să coboare din tren și să-și continue drumul spre Paris a doua zi. Neavând bani pentru a înnopta într-o cameră de hotel, Jesse îi propune tinerei franțuzoaice să își petreacă noaptea bătând împreună străzile Vienei.
Și astfel începe unul din cele mai frumoase itinerarii pe care le-ați făcut vreodată cu gândul. Un film în care nu se întâmplă mare lucru în afară de doi tineri care se plimbă prin Viena și poartă cele mai savuroase și interesante discuții despre viață, dragoste, sex, religie, reîncarnare și temporalitate. Pe măsură ce minutarul și orarul ceasului se mișcă ireversibil, Jesse și Céline resimt din ce în ce mai dureroasă scurgerea timpului, pe măsură ce conexiunea dintre ei devine din ce în ce mai puternică.
Cu fiecare străduță lăsată în urmă, între Jesse și Céline se naște câte un „moment pur” care îi pune pe gânduri. Să își petreacă această primă și ultimă noapte împreună și apoi să își vadă fiecare de viața lui sau să intervină în cursul firesc al vieții și să păstreze legătura? A doua zi, la răsăritul soarelui, fără să facă schimb de contacte, își iau rămas bun, cu promisiunea de a se reîntâlni peste exact 6 luni în locul în care s-au despărțit.
Voi spune un lucru care poate suna absurd, dar Before Sunrise nu este un film de dragoste, ci un film de acțiune. Cu mențiunea că momentele pline de adrenalină au loc de partea noastră a ecranului, cea a spectatorilor. Se va întâmpla de multe ori ca, pe parcursul filmului, să tresăriți de emoție, să vă ridicați în picioare și să exclamați cu voce tare: „Formidabil!”, „Ce chestie!”, „Speechless!”. Cine este fumător va lua multe pauze de țigară în care va medita la câte o replică memorabilă a lui Jesse, interpretat de minunatul Ethan Hawke. În toate filmele în care a jucat, de la Great Expectations până la New York I love You, Ethan Hawke a umanizat dragostea, a coborât-o în esteticul cotidianului, i-a dat viață, culoare, îndrăzneală, și a coborât-o de pe piedestalul rece pe care a așezat-o cultura occidentală de-a lungul secolelor.
Before Sunrise este un film cu adevărat inteligent, care te stimulează intelectual și te transpune într-o stare de senzualitate cerebrală. Unul dintre puținele filme romantice care ar stârni reacții vizibile până și într-un bărbat introvertit. Un film ideal de văzut în doi, într-o după-amiază toridă de vară.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
