Întreba cineva ce ducem în genți? O grămadă. Geanta e un mic univers, atât de important că dacă n-ai geanta cu tot ce-ți trebuie în ea, e ca și cum ți-ar lipsi o mână. Sau amândouă.
Ce-ți trebuie și ce trebuie sunt subiecte separate. Pentru că prima categorie e prea subiectivă, aș vrea să încerc o listă cu ce trebuie să avem. Dar și aceasta, se supune unei alte constrângeri legată de dimensiune. Modelul depinde de preferințele personale, dar dacă ai 153 cm, așa ca mine, nu poți opta, oricât de mult ți-ai dori, pentru o geantă XXL.
Cele mai importante îmi par: un carnețel/ o agendă, un pix, cărți de vizită, telefonul, chei, carduri, bani, un stick USB, MP3-ul, o carte.
Apoi vin: servețele umede și uscate, câteva produse de machiaj (un ruj/ un luciu, ideal un produs 3in1: fond de ten, pudră, corector), și produsele pentru păr: agrafe, clame, un elastic sau o bentiță, o pilă de unghii, o pensetă.
A treia categorie este „mica farmacie”. Aici, cum se știe fiecare: un analgezic, un antipiretic, o cremă bună la toate, un leucoplast, un prezervativ. Eu port lentile de contact deci e absolut esențial suportul cu soluția de curățare, împreună cu o altă soluție de tip „lacrimi artificiale”. Așa se explică și servețelele igienice pentru mâini. Niciodată nu știi când trebuie să-ți bagi degetele în ochi…. și pun pariu că oricine își dorește mâini curate pentru treaba asta.
Ce-ar mai fi? O clipă, să mă uit în geantă să nu-mi scape ceva important. Când eram cu cea mică aveam grijă să nu-mi lipsească un baton de cereale sau biscuiți, pentru foame subită și nici o sticluță de apă. Trebuia să mai am o jucărie, ceva ca să-i ocup timpul în caz că eram nevoite să așteptăm pe undeva: o carticică de colorat, culori, o revistă cu jocuri.
Observați că sunt multe. Recapitulez lista și realizez că toate astea sunt nimicuri, mărunțiș pe lângă ce purtăm în spate, în minte, în suflet. Cărăm emoții, suferințe, vise neîmplinite, speranțe spulberate, dorințe răpuse. Fiecare întâlnire lasă urme. Ne simțim pietre dar ne trezim modelați ca plastilina.
Identitatea fiecăruia se contopește cu cea a celuilalt, rezultând o identitate nouă, a amândurora, unică, imposibil de replicat în alt context, cu altcineva, pentru că acest altcineva va veni la rândul lui cu bagajul propriu, cu propriile dorințe și exigențe.
Și nici unul nu va mai fi la fel după întâlnirea cu altul. Învățăm de la ceilalți, schimbăm atitudini, daruri, stări, trăim ireversibil.
Paradoxul este că suntem aceiași și mereu alții în funcție de cine e alături. Și mai este un paradox pe care îl urăsc din tot sufletul. Acela prin care îi acuzăm pe cei care vin, pentru răul pe care ni l-au făcut cei de dinaintea lor. Dacă am îndurat violențe, vom vedea în oricine un posibil agresor. Fosta victimă pândește fiecare mișcare ca să se pună în gardă. O fostă victimă poate să ajungă ea însăși agresor. Cel înșelat odată, în trecut, îl va suspecta pe cel din prezent de trădare. Va căuta din timp semnele sau poate le va crea singur, fără ca măcar să-și dea seama.
Suntem rezultatul întâlnirilor noastre. Suntem ceea ce rămâne după cei ce pleacă. Sau poate plecăm noi. Dar plecăm încărcați, cu bagaj. Unul greu, incomod, cu pietre de moară atârnate de gât. Istoria noastră este cadrul care ne limitează libertatea. Suntem legați de ceea ce am trăit, de fiecare cuvânt sau gest care cândva a rezonat în noi. Suntem goi și grei, plini uneori la refuz dar continuăm să adunăm bagaje. Altele, mereu altele…
Ne zbatem să ne eliberăm și punem în loc noi lanțuri. Fugim de cei care am fost și de cei care au fost, dar ne legăm de alții din viitor, clădim alte planuri, construim alte vise, trăim aceleași emoții, mereu altfel.
Am început cu o geantă. Și câte am aruncat până astăzi….
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
