Umpleți-vă buzunarele cu pietre și aruncați-le spre mine când credeți că greșesc. Cu câteva zile în urmă, într-un context diferit, mă refeream la specia umană că la una ordinară; astăzi, nu m-am răzgândit. De cel puțin douăzeci și cinci de ani, am trăit prin spitale… ca “aparținător”; aparținătorul lu’ mama, lu’ tata, lu’ prietenul, vecinul, tânărul, bătrânul, cunoscutul, necunoscutul. Experiența mea de viață din acest punct de vedere este disproporționată în raport cu vârsta pe care o am; am stat prin spitale pentru 50 de vieți fără să exagerez, ceea ce chiar mă califică pentru a-mi “da cu parerea”. Dacă mă apuc de povestit, va termina de citit strănepotul vostru, așa încât încerc să mă rezum…
Fără să știu matematică, dar aflând că această știință stă la bază formării “gândirii în etape”, am învățat să ordonez lucrurile după complexitatea lor; mă comport practic, mă folosesc de noțiunile dar și de relațiile dobândite în mod activ, păstrând aspectul etic și moral. De câteva zile, ce să vezi?! “Breaking News” iar… MEDICII ȘPĂGARI!! Producătorii și realizatorii de emisiuni “informative”, imaginându-se balerini, se “produc” în mocirlă, mai ceva decât fetele alea din America care practică sporturi cu iz erotic în nămol. Dragi “fabricanți de știri”, voi unde mamă voastră trăiți?!!! Vă vindeți pe trei lei în față camerei și vreți să aflu eu de la voi că nu v-ați rupe hainele ca să vă salvați mama sau copilul?! Nu vă cred! Nu sunteți nici măcar actori mediocri; din mimica fețelor voastre se înțelege că nici măcar voi nu credeți ceea ce spuneți.
În măsura în care într-o incintă spitalicească se poate să vezi fericirea, eu am văzut-o. Am cunoscut oameni speciali, oameni de vocație, pe care îi invidiez pentru câtă știință cuprind, pentru consecvență, pentru cearcănele de sub ochi care le-au apărut veghindu-ne (și pe care eu le-am dobândit doar din cumulul frustrărilor). Îi invidez pentru că atunci când sunt săraci, sunt mereu mai bogați decât mine, îi invidiez pentru că atunci când sunt bogați (cu toată relativitatea termenului) cei mai mulți dintre ei merită să fie; plătesc cu propria lor sănătate, plătesc cu zile și ani din viață lor atunci când nu-și petrec seri de amor lângă soții sau iubite, atunci când nu-și văd copiii cum și când cresc, atunci când bătrânii lor încărunțesc fără ca ei să afle pentru că tocmai ce i-au pus o perfuzie mamei mele sau fiului tău.
Am cunoscut doctori; foarte mulți, prea mulți… După cum spuneam, sunt o fire practică: m-am “aranjat” cu amiciția unui nume important, somitate în medicină (sau nu) și recomandat de “istorie”… l-am cultivat, ca la moment dat să-l întreb respectuos “într-o situație de criză, pot folosi numele domniei voastre?” “Folosește-l, folosește-l”. Și asta am făcut. Nu am dat bani pentru că nu mi s-au cerut; aș fi dat și sufletul din mine. I-am abuzat în schimb, la oricare oră, pentru orișicine. Nu vine nicio ambulanță la bloc de care eu să nu mă interesez și să fac “trafic de influență”. Sun, mi se răspunde și se “procedează”. Știți de ce? Doar pentru că oamenii aceștia excepționali reprezintă majoritatea dintr-un “număr”; trebuie doar să vrei să-i vezi, trebuie să te pregătești să-i înțelegi, dacă vrei să stabilești un raport… Trebuie… Nu este simplu și din experiență vă spun că nu am trăit frumos și simplu în același timp. A fost ori simplu, ori frumos. Dar ușor este atunci când ești urât, când trăiești doar ca să ai la ce să te gândești înainte să te ia somnul; când denigrezi, când arunci cu mocirlă din mocirla în care te îmbăiezi; când pulsul ți se menține constant doar până când moare capra vecinului, nu și a lui, doar a lui; când ai orgasme multiple doar când dărâmi, nu gardul tău, Doamne ferește! Doar atunci când dărâmi ceea ce tu nu ai fi niciodată capabil să construiești, mă repet… așa e simplu și pentru asta, Pământul nostru (nu al lor) se topește .
Sunt pregătită să fac o listă. Lista oamenilor salvatori de vieți. Viața mea, a ta… și-a ăstora… În continuare îi voi “folosi” așa cum știu (Ei) cel mai bine. În permanență îmi zdrobesc mintea să găsesc un cadou, ceva care să le amintească chiar și pentru o singură dată, nu de mine, nu de bătrânul meu, ci de cât bine au făcut… Desigur, nu toți am fost premianți. Desigur, trebuie să plătim atunci când greșim. Desigur pădurile au uscături. Desigur v-aș “îngropa” fără să clipesc, nesimțitorilor!
Ca o concluzie, se cere prea mult de la o societate aflată sub ofensiva mediocrității și, mai grav, a ipocriziei (ăsta este un subiect în sine). Din “știință”, atâta pot! Din patimă, însă, voi mai crește, voi mai face, voi mai spune, voi mai transpira, mă voi privi într-o oglindă, transfigurată, fiindcă voi continuă să fac “trafic de influență” de fiecare dată când va fi nevoie.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
