Marea mea pasiune este teatrul. Mi-aş fi dorit să fac actorie, dar din motive personale, s-a întâmplat să termin facultatea de Psihologie, facultate pe care nu o regret că am terminat-o. Pe lângă teatru, o altă pasiune a mea ( încă din copilărie) este scrisul. Am început să scriu de la vârsta de opt ani. Scriam basme. Apoi,în liceu m-am axat pe poezie, iar acum scriu proză. Se pare că am evoluat? Ha ha ha, asta rămâne de văzut. Una din ambiţiile pe care le am este de a scoate un roman. Îl începusem în noiembrie 2014, dar am renunţat pe motiv că nu sunt îndeajuns de dezamăgită de viaţă,cît să scot ce este mai bun şi mai de valoare din mine. Glumesc, desigur. Am făcut o pauză mai bine spus, pe motiv că anul acesta am alte proiecte care îmi vor dicta viitorul. M-a întrebat cineva odată,dacă scriu pentru mine sau pentru ceilalţi. Recunosc, în prima fază am fost blocată. Însă, gândindu-mă mai bine am ajuns la un răspuns : scriu pentru că nu pot altfel. Scriu pentru că încerc să transmit ceva, scriu pentru că încerc să schimb suflete ( suflete care datorită socităţii în care trăim au ajuns să fie prăfuite). Da, scriu pentru oameni în primul rând, dar şi pentru mine pentru că îmi place ceea ce fac. Sună egosit să spun că şi pentru mine, dar la urma urmei e un egoism necesar şi frumos!