Fiecare cioară își laudă puiul, câteodată. Pentru că uneori mama e o cioară obiectivă, spune ea, cu toate că tot un fel subiectivism e și atunci când îmi spune: nu-mi place când scrii așa, scrie și tu ceva mai vesel. Na, și pentru că nu-i place mamei cum și ce …

Nu pricep cum țărișoara asta a noastră o duce atât de prost când trăiesc în ea atât de mulți experți, în orice. Dar mai întâi, pentru că mâine este ziua ei și pentru că va fi mare îngrămădeală la pupat și îmbrățișat, vreau să-i urez pe această cale un sincer …

Deviza porcilor din „Ferma animalelor” de George Orwell poate răspunde foarte concis întrebării Anei de 14 ani: „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”. Romanul lui Orwell, publicat în august 1945, reflecta, generic fiind spus, evenimentele din Anglia acelei vremi. Or, în 74 de ani Anglia …

Dincolo de ravagiile adânci pe care suferința fiecăreia le lasă uneori în chip ascuns alteori vizibile pe chip, femeia pare că are, dacă nu un mare spirit de conservare, măcar un univers nemărginit de visare. Păi, cum altfel să-mi explic eu de ce mama, bunica, străbunica, mama Elenei Ferrante, bunica …

Ei bine, în zilele noastre nu trebuie să fii vreun Coșbuc, Topârceanu, Goga, Alecsandri ori Bacovia pentru a răspunde la întrebarea asta. Nu, dă-le încolo de peisaje pastelate redate în zeci de cuvinte. Azi, dacă te ține megapixelu’, poți să trimiți orice toamnă, oriunde, așa, pe muțește. Cu o astfel …

A fost odată ca niciodată o femeie cam proastă. Proastă, atât de proastă, încât n-avea habar de prostia ei. Vreme îndelungată această prostie a sălășluit în ea, dar într-una din zile, colindând de-aiurea pe meleagurile unde trăiau învățații lumii, a dat peste o scriere veche de mii și mii de …

Nici bine nu s-a mai răcorit în toamna asta târzie și-ncepi să vezi pe stradă oameni care-și iubesc tare garderoba și încălțămintea de toamnă/iarnă, altfel nu-mi explic de ce-și sufocă picioarele cu papucii ăia pe care ar trebui să-i încalțe abia peste vreo două geruri, numa’ zic. La fel, cred că …

“Rabdă baba la frumusețe”. N-ai înțeles nici atunci ce-i cu atâta suferință la baba asta. Și de ce-i spune babă unei zâne? Toate fetele (babele) alea erau de-o frumusețe de-ți curgea din gură. Ascunsă, vedeai doar printr-un ochi de geam, și ăla acoperit de perdea, cum se transformă în cinderelle. …

Un răsărit mov cântat de ciori. Fum și abur, cine mai respiră deasupra frunzelor arse? Privind soarele în față, cum stă aspru pe cornișa casei, știu că-i ultima zi de toamnă. Dar abia mâine, mâine începe iarna vieții noastre. De mâine poate ne vom întroieni în facturi, reproșuri, neajunsuri, azi …

Oh, my God, she said yes! Să ridice mâna cine n-a auzit vreodată acest poem, această revelație, acest cântec nemaiauzit! Nicio mână, deci… niciun degețel timid ridicat acolo? Evident, pentru că toate am auzit măcar o dată fie în englezește, fie în românește ori în altă limbă binecuvântată cu așa …