Sunt un fizician reconvertit... în inspector resurse umane, jurnalist, profesor de limba engleză, funcționar public, trainer și project manager. Cei 6 ani petrecuți în Facultatea de Fizică (tehnologică) de la Măgurele (m-ați prins, trebuiau să fie doar cinci, dar mi-a plăcut mult acolo) mi-au confirmat ceea ce, cumva, știam din codul meu genetic: că viața e un amestec variabil de determinism și întâmplare. Cred că viața noastră este predestinată. Dar nu într-un fir subțire. Mai degrabă într-un fel de țeavă. Posibilitățile noastre se grupează într-un clopot al lui Gauss. Și, uneori, traversăm experiențe cu o probabilitate extrem de mică de apariție. Iar asta ne schimbă fundamental viața. Un șir de astfel de întâmplări, aflate cumva la marginea clopotului lui Gauss, pe care Universul l-a creat pentru mine. Lucrez de 12 ani în proiecte multinaționale de educație. Nonformală, pentru că relația mea cu tot ce e formal a fost mereu foarte zbuciumată (și-n cele mai multe cazuri ”formalul” a cedat nervos!) Și pentru toate vârstele. Așa am reușit să creez, pentru peste 300 persoane, șiruri personalizate de întâmplări foarte improbabile, care le-au schimbat viețile. De aceea cea mai mare (și mai frumoasă) parte a vieții mele este când învăț. Învăț eu apoi îi învăț pe ceilalți. Pentru că am descoperit acum vreo 20 de ani că a învăța pe alții e CHIAR cea mai eficientă cale de a învăța pentru tine. Sintagma ”Dăruind vei dobândi” nu are niciunde o aplicabilitate mai mare decât atunci când dăruiești cunoaștere. Și a doua mea mare satisfacție (prima va fi mereu familia mea) este să creez pentru alții întâmplări asemănătoare de limită a clopotului lui Gauss. Și să le spun că nu trebuie, niciodată, să se teamă să viseze.