Silvia Ciotir

Silvia Ciotir

14 articles
Am crescut într-o casă cu o curticică mică, cu doi cireși, un măr și un păr, cu flori în grădină și pe masa din casă. Am stat cu ai mei la masă și am trecut împreună prin anotimpuri. Cu mama mea, un om harnic și blând, tot timpul cu zâmbetul pe buze, un om numai bun de iubit, la umbra căreia ne adunam toți, îi mâncam fructele și ne bucuram de ea. Sunt un om obișnuit. Ai mei mi-au dăruit frumusețea lor sufletească. Ne-au dăruit din inimă valori legate de viață, de oameni, de corectitudine și omenie. Am citit. Am citit mult. Într-o zi m-am oprit. Am crezut multă vreme că nu există regi și regine, i-am crezut doar personaje de poveste, izvorâte din imaginația oamenilor atinși de har pentru a te transpune în altă dimensiune. Ca apoi, trăindu-mi viata, să realizez că poveștile sunt adevarate simboluri ale întregii noastre existențe. Că fac parte din noi, din realitatea noastră. Trăiesc. Înaintez, plantez flori, mă incălzesc la inima unor oameni minunați. Mai scufund corăbii și ascund hărțile Unicornului pentru a putea merge, uneori, mai departe. Și iar sădesc flori, și iar cunosc oameni, ce-și scriu frumusețea in inima mea.
Talk Tabu București

Nu alegem băieții răi, domnule!

by Silvia Ciotir / 26 September 2014

‚Mă înjură’, îmi zic. ‚De ce aș citi?’ Mă plimb pe net și iar văd articolul. Și totuși, de ce nu? Autorul e plăcut, cu zâmbet de 5 stele, obținut în urma răsfățului repetat, gândesc că nu mă va jigni, că are un mesaj, de a ținut să accidenteze abrupt, …

The Happiness Project București

Și cu jurămintele cum rămâne?

by Silvia Ciotir / 8 September 2014

Cobor scările bisericii, călcând petale de flori. Vântul le plimbă usor, dintr-o parte în alta. Atât a rămas din ziua de azi, în fața bisericii: petale de flori, strivite de jurăminte. Se simte toamna și odată cu ea, sezonul nunților. Aici, pe treptele Casei Domnului, aș vrea să cred că …

Talk Tabu București

Când mult e prea mult?

by Silvia Ciotir / 1 September 2014

Și când mult devine… patologic? Am deschis pagina unui potențial prieten, să-i văd “lumea”, să știu de mă-ncadrez în ea și am rămas în faza de stupoare: 3000 de “prieteni”, majoritatea femei, de toate vârstele, femei grozave, superbe, care mai de care mai apetisante, mai atractive, mai decorative. Și m-am …

Women R Us București

Ușile copilăriei

by Silvia Ciotir / 31 August 2014

Trag ușa după mine, ținând de clanța și, surpriză!, mânerul îmi rămâne în mână! De partea cealaltă a ușii, clanța cade zgomotos, izbindu-se repetat de parchet, cu ecou. Privesc mânerul din palma mea, nedumerită, nedându-mi seama, o secundă, ce anume se întâmplă. Cum a reușit să se strice? Întorc capul …

catchy.ro