Silvia Ciotir

Silvia Ciotir

14 articles
Am crescut într-o casă cu o curticică mică, cu doi cireși, un măr și un păr, cu flori în grădină și pe masa din casă. Am stat cu ai mei la masă și am trecut împreună prin anotimpuri. Cu mama mea, un om harnic și blând, tot timpul cu zâmbetul pe buze, un om numai bun de iubit, la umbra căreia ne adunam toți, îi mâncam fructele și ne bucuram de ea. Sunt un om obișnuit. Ai mei mi-au dăruit frumusețea lor sufletească. Ne-au dăruit din inimă valori legate de viață, de oameni, de corectitudine și omenie. Am citit. Am citit mult. Într-o zi m-am oprit. Am crezut multă vreme că nu există regi și regine, i-am crezut doar personaje de poveste, izvorâte din imaginația oamenilor atinși de har pentru a te transpune în altă dimensiune. Ca apoi, trăindu-mi viata, să realizez că poveștile sunt adevarate simboluri ale întregii noastre existențe. Că fac parte din noi, din realitatea noastră. Trăiesc. Înaintez, plantez flori, mă incălzesc la inima unor oameni minunați. Mai scufund corăbii și ascund hărțile Unicornului pentru a putea merge, uneori, mai departe. Și iar sădesc flori, și iar cunosc oameni, ce-și scriu frumusețea in inima mea.
The Happiness Project București

Silence. Mâine începe școala

by Silvia Ciotir / 13 September 2020

În urmă cu un an am intrat în casa unui profesor într-o simplă vizită, ca doi oameni obișnuiți, o mămică de mână cu copilașul ei. Urma să ne bucurăm împreună de o pisicuță, muzică și de companie. Câteva ore mai târziu am ieșit din aceeași casă, însă nu mai eram …

The Happiness Project București

Tristuț

by Silvia Ciotir / 23 December 2017

Deschid dulapul interesată de colecția de dulciuri a lunii decembrie, curioasă și eu ca tot omul să-mi clătesc ochii, să văd ce forme, arome și culori sunt pe acolo și, în timp ce focusez privirea pe cutii căutând prada, constat că unele ambalaje nu sunt cum știam eu că ar …

The Happiness Project București

Cerul începe dinspre pământ

by Silvia Ciotir / 6 November 2017

– Mă iubeşti până la soare, şi până la lună, şi până la cer? – Da, da, te iubesc! – Mamă, da’ mă iubeşti până la soare, şi până la lună, şi până la cer? – Da, te iubesc până la soare, până la lună şi până la cer. Te …

Talk Tabu București

E alegerea ta

by Silvia Ciotir / 18 September 2016

Nu îţi pot spune să pleci! Nu pot să îţi spun să faci asta şi nici să te judec pentru alegerea ta. E viaţa ta, tu pui noaptea capul pe pernă şi tu te trezeşti dimineaţa. Şi nu am să te mint, draga mea prietenă. Nu am să îţi spun …

Life Bites București

Vă iert pentru că m-aţi uitat, doar că mă doare

by Silvia Ciotir / 2 January 2016

Dacă nu ai bătrâni, să îţi cumperi! Altădată strada avea altă viaţă. De-a lungul ei oamenii trebăluiau molcom pe lângă case iar zgomote de copii umpleau liniştea. O stare de pace şi siguranţă ocrotea strada. O stare de „acasă”. Acum, s-a aşternut liniştea. Casele s-au închis, tăcute, în povestea lor. …

Talk Tabu București

Când vine tata să mă ia?

by Silvia Ciotir / 22 March 2015

Nu-i a bună! Ascultaţi, dacă nu mă credeţi: „Tata mă lasă să fac ce vreau eu. Mă lasă pe calculator şi pe telefon şi pe tabletă, când vreau eu.” Eu tac. Merg privind în faţă, ţinând mânuţa caldă în palma mea, spunând cuvinte neortodoxe în gând. Îl privesc pieziş, de …

The Happiness Project București

Iartă-ți trupul

by Silvia Ciotir / 7 March 2015

“Uite, aici!” Şi îmi arată spre talia mică, într-un loc ştiut doar de ea, un depozit de grăsime. “Nu ştiu cum să scap de grăsimea asta!” Are corpul frumos. Atât cât mă pricep eu, privind-o, mă gândesc că multe ar vrea să arate aşa, şi totuşi, ea vede în locul …

The Happiness Project București

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru fiul meu!

by Silvia Ciotir / 1 March 2015

 „Când am să fiu mare, eu am să mă căsătoresc?” „Normal că ai să te căsătoreşti!” „Cu Bianca, da?” „Dacă vrei tu, cu Bianca.” Zâmbesc. Cu inima. „Şi o să facem copii?” „Da, o să faceţi copii…” „Dar eu nu ştiu să fac copii…” „Toate la timpul lor, puiul meu, …

The Happiness Project București

Îmi cântă inima

by Silvia Ciotir / 25 February 2015

S-a lipit de mine şi mi-a şoptit: „Ascultă:…” Nu am înţeles ce a spus mai departe, fiind încrâncenată pe treburile ce sunt de făcut. Aş fi vrut sa stea cuminte, să dăm bine în lume şi să meargă lucrurile aşa cum vreau eu. Însă el e în lumea copilăriei lui, …

Read me București

Metamorfoză

by Silvia Ciotir / 26 October 2014

De plimbi degetele pe spatele meu, din coloană simți înmugurind spini. Din spatele meu aș fi vrut să crească aripi, însă pe șira spinării sunt câțiva spini. Reptilianul din mine încolțește la viață. Aș fi vrut să fiu fluture, să fiu culoare și zbor. Pulberea fluturilor se scutură chiar și …

catchy.ro