Urâm în grup, orgiastic sau de unii singuri, cu disciplina unei monogamii agasante și obositoare – doar noi și obiectul urii. Urâm incontinent, din când în când ori tot timpul, cu încrâncenarea unui datorii stoice. Urâm cu atâta poftă încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva, în ierarhia sentimentelor, …

Toate femeile fericite seamănă una cu alta, fiecare femeie e nefericită în felul ei. Ar fi putut fi cea mai citată frază din literatura lumii dacă nu avea grija Tolstoi să înlocuiască, într-o metonimie care s-a dovedit preștiință, “femei” cu ”familii”. Iar o nefericire mai mare ca bătrânețea trăită la …

Suntem la capătul lanţului trofic și ne-am fixat asta drept memento ontologic. Şi din somn dacă ne trezim, ştim că viscerele, sângele şi sufletul nostru nu devin gustarea nimănui. Nu ne amestecam cu râmele, cu fitofagele ori cu găinile, pe noi nu ne mănâncă nimeni! Se mai întâmplă, rarsisim ce-i …

Trăim, cum ar fi spus Leibniz pe vremea când traversa și el străzi, cumpăra ziare, fuma, descompunea totul în monade și iubea filosofic, în cea mai bună dintre lumile posibile. E adevărat că e și singura pe care o avem deocamdată. Una care are o relație  poligamă cu viitorul, că …

Am prostul obicei de a minuti și clipi des. Adică, de a trăi minutele și clipele ca în dictonul  latin care ne învață să ne bucurăm de clipă și care e repetat maniacal de toți  cei care i-au imputat minunatei limbi vina de a fi moartă. Omorând-o și ei, la …

Lecția de nedomesticire a visurilor cu Dalai Lama  Am traversat cea mai intensă perioadă de nomadism de până acum și încă nu mi-am găsit Mecca. Schimb avioane cu frecvența cu care o fashionistă își cumpară pantofi, îmi părăsesc parfumul cu care mi-am obișnuit pielea la fel de des precum oamenii …

Mi-a traversat obsesiv gândurile o conversație pe care mi-am apropiat-o indiscret într-o cafenea londoneză cu aer berlinez și cafea turcească la nisip. La masa de alături, un cuplu frumos până în măduva oaselor, aproximativ 45 ani, eleganță neostentativă. Nu mi-ar fi atras atenția conversația lor dacă nu ar fi fost, …

La adăpostul continentului alb, civilizat, disciplinat, colonizator, căruia o femeie i-a împrumutat numele (Europa e tânăra pentru care Zeus s-a deghizat în taur după ce și-a epuizat toate strategiile de cuceritor. Caracterul anacronic al acestei strategii de seducție e discutabil!) ne purtăm așa cum ne-a învățat istoria: colonizator. Suntem fericiții …

Topul obiectelor care se încăpățânează să se piardă de posesorul lor ar trebui să înceapă altfel. De obicei, pierdem mănusi, chei, bani și timpul căutându-le. Mai pierdem prietene, iubiți, simțul ridicolului, anxietățile adolescentine, ludicul, pantofii bicromatici din sezonul trecut. Rarisim, ne pierdem pe noi. Ne găsim noi cumva, ne învață …