E interesant şi să nu mai fii foarte tânăr… De fapt, e mult mai funny. Cuprinzi mai mult, poţi mai mult, îţi culegi mai cu spor roadele (chiar dacă te mai dor şi şalele din când în când), dar viaţa tot la forţarea limitelor te duce! Sunt curioasă cât de mult încă voi ajunge să mă plac la bătrâneţe! Probabil atât de mult, încât îmi va părea aşa de rău să mor! Păcat pentru lumea asta să piardă zvâcnetul emoţiei pe care am venit să o manifest, petala numai bună de dulceaţă de lângă spin, sinapsa pusă pe râsu’-plânsu’...! Muncesc odată cu ceea ce trăiesc şi mă interesează. De aia sunt la a … profesie. Toate cu şcoală serioasă în spate. Toate duse până la grad de „doamna profă”. Toate pentru oameni, ca să le fie bine şi frumos: interior, exterior, motor. Acum însă, sunt şi mamă de performanţă. O profesie care pentru fiecare zi de exercitare ar necesita câte-o şcoală diferită! Mă enervează regulile. Nu-mi spui tu mie că nu am voie! Nu-mi spui tu mie ce e bine pentru mine, nu-mi limitezi accesul la ceea ce-mi doresc! Aşa că... am tot ceea ce îmi doresc! M-am antrenat pentru asta. Când eram foarte tânără, obişnuiam să colecţionez medicamente care nu se dau decât pe reţetă. Evident că reuşeam să le cumpăr fără! Mi-am ascuţit ghearele persuasiunii pe funcţionari publici, angajaţi ai poştei și farmacişti. Faceţi exerciţiul ăsta; o sa fiţi curând bogaţi şi toate alea… dar asta numai dacă exersaţi şi răbdarea, că la primărie, poştă şi farmacie e mereu coadă! Fac sport extrem acasă. Cu corpul, mintea şi emoţiile. Sunt mamă de performanţă.