Golescu se gândea în ultima vreme tot mai des la moarte. Trăia într-o ţară anonimă, un oraş plat şi fad, într-o comunitate indiferentă care i-a întors spatele afectiv. Nici dacă ar fi fost un locatar al unor mega-polisuri avansate civilizatoric, arhitectural ori energetic nu s-ar fi simţit mai bine. Poate …

Era povestitorul. Un bărbat, fiindcă ei au mai mult timp liber pentru reflecţii, pilde şi alte strategii articulate de vreme ce nu trebuie să şteargă roşiile la cur, să le spele, aranjeze frumos în casă, acolo unde le este locul, să gătească sau să se fardeze, nici nu era cazul …

Un ocean. O imensitate de apă plină de vietăţi. Cam aşa este fericirea de-o clipă. Pierdută printre sedimente şi nisip aşezat tacticos la fund dacă nimic nu-l tulbură. Nu mai distingea cu claritate lucrurile din jur. Nu că erau ele imposibile şi pline de fierbinţeală, căldură, dimpotrivă, erau seci şi …

Au ajuns în Roma de câteva ore. De la aeroport au luat trenul spre oraş şi au realizat că s-au păcălit niţel. Plătiseră tot atât ca şi pentru un taxi care i-ar fi dus în centru, doar că au fost lăsaţi în gară de unde, normal, au luat suplimentar o …

Iliescoi Ionel era un bărbat ajuns în floare. Satisfacţie. Sângele din artere și vene devine mai vesel şi mai nebunatic odată cu intensificarea dorinţelor potolite, măcar cele fiziologice să fie saturate, restul pot aştepta, iar dacă ne gândim bine, celălalte nu prea au importanţă fiindcă nu se obţin uşor, instant, …

Iarna târzie este pe ducă, gerul nu, adică frigul vârât printre textilele normale. În România nu poți sta în sălile de așteptare mai ales în orășelele mici și mijlocii, prea mulți săraci, prea greu miros, așa că nu-ți rămâne decât aerul proaspăt al peroanelor pierdute între două rafale neutre de …

Plângea uşor. Oamenii nu îl suportau din această cauză. Chiar de se distrau pe seama lui, pe urmă se plictiseau şi nu ştiau cum să scape mai repede de imaginea bărbatului care plângea instantaneu fără să aibă motive serioase. La cea mai mică adiere sentimentală pe care interlocutorul o lăsa …

– Bună ziua! Spuse El, bărbatul pedant, cu toată gravitatea situaţiei, adică a unei întâlniri fericite, de care era în stare. Se întâlnea cu sine şi-i era de-ajuns. După ce şi-a dres puţin glasul molatic, atât cât să recapete puterea unei voci grave şi groase care nu îl caracteriza, s-a …

Astăzi am avut câteva mici revelaţii. Cine? Eu. Adică un tip nici frumos, nici deştept, nici înalt, nici scund, nici beţiv, nici pocăit, nici blond, nici de culoare, nici şomer, mai degrabă angajat, nici sărac, nici bogat etc. Aş putea continua mult în sensul ăsta, până v-aţi plictisi. Dar cine …

Luase sticla de vin alb din pivniţă şi o puse afară, lângă cărare, în mijlocul unui omăt proaspăt şi alb. Frigul se înteţise peste noapte şi dis-de-dimineaţă începu a ninge în luna lui martie. Noroc că pomii şi viile nu mişcaseră defel. Noaptea era bună pentru ospăţul solitar. Când alesese …