De ce ţi-e frică în viaţă? Păi, de moarte. Bărbaţii. Femeile mai au ceva în plus. Singurătate şi sărăcie. Prin urmare, fac totul să nu ajungă doar cu pisica în casă ori fără venituri. Oamenii străzii. Niciunde femei. Logic, nu? Golescu a fugit de tânăr din oraş. Să scape de …

– Să faci dragoste orbeşte! La propriu. Nu la figurat. Figuranţii sunt pe toate străzile şi cred că-s beton. Când colo, balegă aici, dincolo. Dar cred că se trag din Adam, adică-s autentici. Simple femei disimulate în masculi. Iar ceilalţi care zic că sunt mari rămân cu buzele umflate. Nu …

Se mai întâmplă să ne îndrăgostim. Aşa, bărbaţii. Nu că ar interesa pe cineva. Nici vorbă, dar măcar nu rămânem în lamentare, că doar nu ne-om povesti sentimentele, afectivităţile, nesiguranţele ca femeile. E nasol să dai pe dinafară aiurea. Să vomiţi ce gândeşti ca apoi să plângi că eşti în …

Ieri seară am văzut pe cer un avion staţionar. Nu se deplasa. Nu lăsa urme, dâre de condens în spate. Pur şi simplu rămânea nemişcat în înălţimile la care probabil că ajunsese cu un consum cam mare de kerosen. Ce i se părea cel mai ciudat era faptul că au …

Se îmbătau când se întâlneau. Ori se amețeau. Bărbații. Ea se cenzura, avea o onoare de apărat. Firesc, normal. De circumspectă prefera și-și păstreze capul pe umeri întotdeauna, n-avea de gând să-l piardă vreodată. Și fumau mult pe terasa deschisă. O poștă la care Anna nu participa. Ținea la rațiunea …

Îl privea în liniște, fumând cu decență în dreptul geamului deschis, chiar ținând mâna ridicată pentru ca aerul cald să scoată fumul în afară. La fel făcea când expira. O locomotivă cu aburii îndreptați spre stele, la naiba, singura înjurătură deținută în vocabular, spre înalt. Era sigură. Și se simțea …

– Eu sunt Alexandra. Golescu o privi mirat. O prostituată care îi spunea numele şi care nu-i zicea nimic. Cine dracu e Alexandra? Ca-n celebrul Alice. A dat din umeri şi şi-au făcut treaba destul de repede. A plătit pentru serviciile primite. Cu negoţ, bineînţeles, şi aşa nu avea memoria …

Treizecişiunu. Vreau să încerc să uit şi nu pot, nu-s în stare, mă tot învârt în cercul vicios al faptelor din care realiza că nu mai făcea parte! asta îşi tot repeta Golescu în gând, străduindu-se să ignore pierderea, înstrăinarea, eşecul. În războiul sentimental se declara zilnic înfrânt. Memoria bună este o …

Nu uitați primele douăzeci de feluri de a muri. Primele zece, aici. Următoarele, aici. Douăzecişiunu. Când eşti bucuros nu simţi durerea. Tramvaiul poate să-ţi reteze degetele de la picioare. E dreptul lui să-şi urmeze neabătut calea dacă ai fost neatent, la locul şi timpul nepotrivit. Când eşti vesel auzi plăcerea. Nu există …

Continuare. Prima parte, aici. Credem că e absolut necesară. Al unsprezecelea fel de a muri ţine de durere. Adică de un gen de seriozitate şi de evitare cinică a indiferenţei. Nu poate să te doară în bască, şpiţ, cot, cur, vedeţi, toate trimiterile ajung undeva în spate, dos, până la …