Cei care împroaşcă cu veninul cel mai otrăvitor au nevoie de îmbrăţişarea cea mai caldă. De dragostea cea mai mare. De condescendenţa şi înţelegerea celui scuipat. În spatele fiecărui gest urât e multă durere, frustrare, invidie, complexe, iar reacţia duce la şi mai mult venin, la şi mai multă răutate. …

Aveam 16 ani cînd l-am cunoscut şi era cel mai mişto tip de la noi din liceu. Venise din Germania, asculta muzici deştepte şi îi bubuia capul de inteligent şi cool ce era. Voia să se facă regizor. De la el am aflat, toată gaşca, despre Tarantino şi Jarmusch şi …

Soldaţii ăia explodaseră, pur şi simplu. Se făcuseră bucăţele, acolo în poligon la Cincu. De-ar fi fost primele bucăţi de oameni din viaţa mea. Dar nu erau. Ce aţi simţit când aţi aflat că fiul dvs s-a sinucis? Cum s-a întâmplat accidentul, a adormit la volan? Vecinul dumneavoastră a dat …

Într-o sală de aşteptare, la ginecolog. Ginecolog renumit. Suntem câteva zeci de femei, de toate vârstele, de toate condiţiile sociale, cu toate problemele femeieşti posibile. Cu cancer, fibrom, dar cele mai multe în aşteptarea diagnosticului. Bogate şi sărace, super aranjate sau gospodine mirosind încă a tocana lăsată pe foc, uniformizate …

Istvan era un băiat negricios, cu buze mari şi râs răutăcios. Era oaia neagră a străzii, exemplul negativ pe care ni-l dădeau mamele, fiecăruia dintre noi, acasă. Eram vreo zece-unşpe, de aceiaşi ani, şi Istvan. El era corcitură de ungur – ca şi mine, de altfel. Bunică-sa ieşea la poartă, …

În urmă cu 8 ani, m-am înamorat de Grecia. Bine, mint. Cu 9, cînd un bărbat de care eram nespus de îndrăgostită a fugit cu mine până acolo, mi-a relevat-o scurt şi m-a lăsat cu ochii în soarele mediteraneean. Un an mai tîrziu, am decis să plec singură, la îndemnul …

Eram într-a zecea. Îmi părea că sunt cea mai neînţeleasă fiinţă din galaxie, ce zic, din univers! Citeam cărţi pe care credeam că le înţeleg mai abitir decît oricine, descopeream sensuri profunde ale existenţei şi eram înconjurată numai de neghiobi, desigur, care nu vedeau ce fiinţă evoluată eram eu. Citisem …

La un moment dat, la facultate, am facut un curs de discriminări de gen. Eram mai tînără şi mi se părea îngrozitor că încă sexul pasămite slab nu avea drepturi egale cu sexul extraordinar de tare. Citeam statistici despre femei care nu aveau acces la funcţii de conducere, primeau pentru …

(Uneori mă simt ca o impostoare. Cei mai mulţi mă cred mai bună decît sunt. Sau mai rea. Şi mie îmi place să cred că sunt mai bună decît sunt. Apoi, deodată, mă surprind capabilă de cîte un gest pe care îl dispreţuiesc şi mi se face o silă imensă …

Bunică-mea avea ochii verzi. Nu i-am moştenit niciuna dintre nepoate. Acum, la bătrâneţe, i s-au decolorat – sunt un albastru deschiiis, deschiiiiis, aşa ca cerul în zilele toride. O cheamă Victoria, dar toţi îi ziceau Viţa – prescurtare rurală la modă pe vremea aia. Era în perioada interbelică. Bunică-mea era …