Je préfère ma chambre et mes rêves… Asta scrisese, cândva, demult, B. într-un carnețel pe care acum îl descoperise prăfuit, printre lucrurile ei de odinioară. Lucrurile de odinioară, ca și întreaga ei adolescență, păreau a se fi petrecut într-o altă viață. Uitase de carnețel, de ce anume o făcuse să …

Ploua. Ei nu-i plăcuse niciodată ploaia. Știa că, atunci când plouă, se simte mai singură ca niciodată. Marea ei calitate, sau cel puțin așa crezuse până acum, când se apropia de 60 de ani, fusese că știuse întotdeauna ce se așteaptă de la ea. Copil fiind, apoi adolescentă și femeie, …

– Ce-ar fi dacă s-ar scrie poveștile fiecăruia dintre noi? Să existe, zic, o imensă bibliotecă în care viața fiecăruia dintre noi să fie o carte. Și, să existe și cititori… Foarte mulți cititori… Nu-i așa că am trece altfel unii pe lângă alții, pe stradă?! Nu-i așa că am …

Dacă până și lui Dumnezeu i-a părut, la un moment dat, rău că i-a creat pe oameni, eu de ce n-aș avea dreptul ăsta? De ce se așteaptă de la mine să fac alegeri definitive? Cita din Geneză un pasaj pe care-l recitisem eu însumi de curând. Era chiar înainte …

„- E posibil ca, la un moment dat, din cine știe ce motiv, să fi crescut separat. E posibil ca drumurile noastre să ni se fi despărțit, fără s-o știm sau crezând că acesta e un proces reversibil. Oamenii au frecvent iluzia că se pot rătăci unul de altul pentru …

Poate pentru că avea câteodată impresia că trăiește atât de puțin, E. obișnuia să aibă vise despre care nu vorbea decât arareori. Era felul ei de a trăi intens… Poate că, în sine, visele astea, odată povestite, ar fi părut ridicole, ușor infantile… Asta pentru că, oricum le-ar fi povestit, …

Plecase de atâtea ori, încât toți cei care o cunoșteau o invidiau pentru ușurința cu care știa să plece. Avea grijă să le spună că stătuse în locuri diferite, în țări diferite, câte un an sau doi, exact atât cât e nevoie pentru a cunoaște oameni și a te atașa …

Întâlnirile de douăzeci de ani de la terminarea liceului au întotdeauna farmecul lor. De fapt, nu întâlnirea în sine, ci, mai degrabă, pregătirea ei. Pentru N., ritualul cumpărării rochiei, pantofilor și poșetei era, de fapt, un pretext. În felul acesta, nu se mai gândea la bărbatul, pe atunci băiat, cu …

Prima ei amintire era aceea a unei icoane. O icoană obișnuită, care, pe vreme aceea (să fi fost 1975?) nu plângea, nu tușea, nu strănuta. Minunile au început a se petrece mult mai târziu, odată cu apariția posturilor de televiziune unde ele, minunile, puteau fi popularizate mai ușor. Tatăl, preot. …

Pe R. o îngrozea orice fel de schimbare. Așa fusese încă din adolescență. Odată intrată într-o zonă de confort, rămânea acolo chiar și după ce binele dispărea, numai și numai din teama de a face schimbări. Felul acesta al ei de a rămâne într-un loc sau alături de un om …