Spune-mi cum înjuri (și-ți spun ce nație ești) Înjurăm de cele sfinte și de cele nesfinte, înjurăturile românești nu pot fi cu ușurință întrecute de altele din alte limbi (poate doar de cele din anumite limbi africane, în care mi s-a povestit că se pot face adevărate anecdote, luîndu-se la …

Am crescut cu ideea că „a intra în învățământ” este o chestiune de alegere și de motivație. Puternic întemeiată. Dar și că are prestigiu. „Profesorul e profesor”, mi se spunea, și asta părea că „nu e meserie ca oricare alta”, însemna prestanță, respectul celor din jur, autoritate morală și profesională. …

De la amical-colocvialul „Ești prost?!” la „Ești prost!” a lui Cocoșilă, prietenul lui Moromete, care își exprima astfel, concomitent și contradictoriu, atât disprețul, cât și acceptarea în fața puterii de înțelegere a conlocutorilor, părerea românilor despre prostie se mișcă nestingherit, cu umor și/sau indignare. Prostul autohton este și năucul, și …

Nu știu cum face, dar o femeie știe întotdeauna când cineva minte. Cum poate o femeie să depisteze minciuna nu știu, habar n-am, doar știu sigur că poate, am mai scris despre asta. Se întâmplă instantaneu, fără ca vreun argument rațional să intre în discuție. Știți deja că femeia care ascultă …

Dacă-mi permiteți, o rugăminte; dacă puteți, citiți textul cu un deget de cognac și cu Sophisticated Lady al lui Duke Ellington în fundal; vă garantez, tonusul va fi infinit mai bun și în plus, își aduci aminte și că știi prea bine cum e când She’s got lots of rhythm, she’s got …

Îndreptar subiectiv de rejuvenare sau calea celor trei Margarete Nu numai că mi-e groază de moarte, dar în ultima vreme mi-a fost dat să trăiesc și spaima de îmbătrânire. De parcă n-ar fi fost destul să mi se întunece mintea ori de câte ori vine vorba de una sau de …

La o întîlnire dintre expați, am fost întrebată: „Dar voi, voi, românii, ce obiceiuri de băut aveți?” În primul moment, aproape că nu am înțeles întrebarea. Obiceiuri de băut? Ăăă, adică, așa, ca în Adevăr sau provocare sau ca în 1, 2, 3, dăm tequila peste cap…? Recunosc, nu m-am gîndit pînă …

Știu mai multe despre ea de când am plecat – chiar dacă doar pentru o vreme – decât când eram în ea. În țară fiind, nu am avut ochi și timp decât să văd că traficul din București e un coșmar, că nu ai pe unde să mergi cu pasul, …

De vreo doi ani, sunt pe fb. (În paranteză fie spus, e interesant modul în care spunem sunt pe fb (sau pe alte media), ca și când existența ta, cel puțin o parte din ea, începe și se termină cu asta; cât despre stau pe fb sau stau pe telefon, …

Deși sunt departe și soapcastul nu funcționează cum ar trebui, mă mai uit din când în când la posturile românești de televiziune. Nu știu cum se face că nimeresc (numai) peste publicitate, astfel încât sunt doldora de brânzică de la Covalact de țară (am jurat că nu mă ating de …