Poate că cei din generaţia mea îşi mai amintesc încă de manualul de franceză verde în care era definită patria de Alecu Russo („Cântarea României”): „Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei… coliba părintească cu copacul cel mare din pragul uşii, dragostea mamei… plăsmuirile inimii noastre… locul unde am fost iubiţi …

„Chiar ṣi aici trăiesc oameni?” (turist englez de pe un vas de croazieră) O colegă de serviciu îmi trimisese un mesaj prin care mă anunṭa entuziasmată că e la Sfântu-Gheorghe, în Delta Dunării. Abia ajunsesem acasă. Un licăr de lumină ṣi-a făcut loc în genunea minṭii mele obosite: mă duc …

Vacanṭele de vară sunt pentru mine o mană cerească. În orăṣelul din care mă trag, obârṣie la care mă reîntorc din depărtări în fiecare an ca un soldat lăsat la vatră, mă întâlnesc cam în fiecare an cu prieteni din copilărie. Ṣi mai în fiecare an, câte o istorie de …

Trăind în pătraṭica lor, ṭară frumoasă, dar cu multe zone de umbră, unde cinstea, integritatea, discernământul sunt personaje luate în râs pe scena vodevilului neamului, marile doamne ale scenei fiind găunoṣenia politică ṣi hoṭia pe faṭă, unde corupṭia se răspândeṣte ca o plagă, politicieni grei îṣi creează lozinci măreṭe, mustind …

La curs era foarte absentă sau tristă. Sau ambele. A doua zi trebuia să fie operată de tiroidă. ÎI era frică ṣi, pe deasupra, fiind străină, o refugiată, o solicitantă de azil, nu avea pe nimeni care să îi tempereze temerile. „Ce ai?”am întrebat-o. „N-am pe nimeni care să mă …

Zilele trecute am fost la un festival românesc de tradiṭie ṣi cultură în Flandra (Belgia). În mulṭimea de oameni mi-am întâlnit un fost student de la cursul de limba română. Revederea a fost pe cât de plăcută, pe atât de picantă, căci din vorba în vorbă am ajuns la un …

Aṣteptând trenul în Gara Centrală din Bruxelles aud deodată: – Lerares ? Îmi ridic ochii de pe ecranul smartphon-ului ṣi văd în faṭa mea un african maaaare. – Lerares ? La naiba, de unde ṣtie tipul ăsta ca-s profesoară? Îmi evaluez într-o fracṭiune de secundă ṭinuta – hmm, nimic de lerares; stil casual, …

Cum acum mulṭi ani în urmă eram nou venită pe plaiuri străine, cam toate mi se păreau ciudate. Printre ciudăṭeniile închipuite, una a persistat ceva timp: toṭi belgienii, fără excepṭie, îmi păreau superinteligenṭi: arătau altfel decât ce ṣtiam eu, se miṣcau cu dezinvoltura gazdei acasă la ea, cunoṣteau lucruri banale …

Toamna acelui an se anunṭa călduṭă ṣi lungă. Ana privea de pe dealul cu vii acoperiṣurile de ṭiglă ale caselor joase, unele cu prispe ponosite de timp, altele ṭinându-se mai ṭantoṣe, împrăṣtiind un sentiment de timidă victorie în sărăcia ce domnea. Privea absentă, lasându-ṣi gândurile răzleṭe să poposească când pe …

Ieri, în Duminica Paṣtelui, am fost la biserică. Deṣi cuvintele „Veniṭi de luaṭi Lumină!” îmi sunt dragi ca însăṣi copilăria mea din care sunt desprinse, am prins obiṣnuinṭa ca în fiecare an să iau parte la Liturghia din Duminica Paṣtelui. Mă privez oarecum în acest fel de frumuseṭea dăruirii Luminii, …