„Oare chiar îşi ratase viaţa? Obosise de atâtea straturi, ascunzişuri şi măşti, doar pentru a se eschiva din faţa unui adevăr copleşitor. (…) Ratarea… cum poţi să te târăşti de la o zi la alta cu conştiinţa propriei tale ratări? Desigur, la urma urmei, şi ratarea este o experienţă de …

Ştefan zâmbi obosit, cu o undă de persiflare pe buze, ca omul care are multe în cap, dar nu se poate face înţeles, apoi continuă: – Începe să mi se arate clar lumea în care trăiesc. Văd valurile de oameni buni care părăsesc zilnic România. Oamenii ăștia ar trebui să rămână …

Jarul jeleşte în sobă. Străluceşte ca nişte ochi de balaur ieşiţi din orbite, răspândind în odaia cufundată-n întuneric o culoare roşiatică. Lumina gălbejită a lunii abia ce se strecoară firavă şi timidă prin ferestrele mici şi soioase. Veioza din biroul cu bibliotecă de culoarea coniacului îşi zvârle fâşiile luminoase pe …

Astăzi am avut o programare la spital. Un spital nou, în afara oraşului. Confortul, profesionalismul şi politiţea personalului medical din Belgia m-au impresionat. Şi întristat, pentru că, inevitabil, m-am gândit la spitalele din ţara mea, România. Că la butoanele României se află un guvern incompetent, care de doi ani nu …

Fănică era în anul doi la o şcoală profesională din oraş, când o cunoscu pe Carmen. Băiatului i se păru că fată mai frumoasă nu văzuse până atunci în viaţa lui. Carmen, de aceeaşi vârstă cu el, venea în fiecare an în vacanţă la bunică-sa şi locuia în oraşul în …

De ce să mă duc la referendum? Ca să schimb ce? În calitate de cetățean, cu ce mă încurcă pe mine cine pe cine iubește, căsătoria dintre două persoane de același sex? Destabilizează oraşul în care trăiesc? Subminează economia ţării? Îmi ia mâncarea de la gură? Sunt mai nefericit sau …

Luluţa rămase cu telefonul mobil pe genunchi. Aşezată pe marginea patului, cu părul lung, vâlvoi, cu ochii prinşi de somn, cu faţa boţită, purtând încă urmele pernei pe obrazul stâng, cu pantalonii de pijama suciţi pe talie, se uita într-un gol ce-i umplea toată fiinţa. (…) Ştefan se întoarse în …

Cine spunea că ploaia plânge? Nu. Ploaia nu plânge. Când cade, ea râde. La fiecare atingere a pământului, trage câte un hohot de râs. De bucurie că s-a eliberat din cer. Plodinîkî stă la semanfor, aşteptând să se facă verde. Numără în gând secundele. Nori negri, bucălaţi, gargantueşti îi stau …

Steluţa, întinsă pe canapea, cu capul între pernuţe colorate, se uita lung, dusă pe nişte gânduri confuze, la fotografia uzată, cu colţurile roase şi o dungă albă în mijloc, pe care o ţinea în mână şi pe care o păstra între filele „Nunţii în cer” a lui Eliade. O păstra …

Da, o vrem! Suntem convinşi de acest lucru până în vârful fiecărui fir de păr, până-n vârful unghiilor. Şi strigăm din toţi rărunchii că o vrem. Dar, dacă rărunchii sunt acolo, martori la poftele noastre, mintea nu prea ne e solidară cu travaliul acestora. Cum ar zice Cragiale, „Căldură mare, …