Monica Bîldea

Monica Bîldea

8 articles
M-am născut miercuri, într-o toamna caldă, într-un oraş de lângă apă unde tata era stagiar. Am vorbit cu mult înainte de a merge şi am scris puţin înainte de a citi. Scriu disciplinat din adolescenţă; am adunat câteva caiete groase cu multe dileme şi destul de puţine concluzii. Am studiat matematica, economia, strategia şi emoţiile. Caut serotonina în exces. Scrisul a fost cea mai fidelă terapie şi oglindă în imensa singurătate pe care am resimţit-o în inima Americii, în campusul în care şi-a desăvârşit Cărtărescu scriitura. M-a salvat atunci de isterie şi depresie şi îmi arată continuu cât de benefic mi-a fost exerciţiul de tăcere. Cred că înscrierea gândurilor în text este un demers delicat, în care tonul (punctuaţia) şi ritmul (lungimea cuvintelor, a propoziţiilor şi a paragrafelor) redau starea mai bine decât cuvintele însele. Îmi plac textele multidimensionale – care să îţi amintească de întunericul mirosind a frunze arse, de degetele subţiate de frig cu care ai sunat la uşa ei şi de tot ce ar fi putut urma. Dacă par incoerentă este pentru că nu întotdeauna vreau să spun ce a urmat, vreau că fiecare să îşi caute propria lui poveste, iar eu să o întregesc pe a mea. Pentru mine scriitura e un stimul pentru rememorare şi creativitate; nu este un tablou naiv care reproduce realitatea, e mai curând o lucrare stilizată, minimalistă.
The Happiness Project Brașov

20. 14 februarie, 14 ani, 14 motive

by Monica Bîldea / 14 February 2018

Timpul trece peste noi ca un bulgăre care adună imagini, gânduri, senzații și amintiri, până când ne va absorbi cu totul – exact asta îmi trece prin cap când întreb într-o doară: – Tu ce ai vrea să fii sau să fie când pleci de aici, când ajungi la marginea …

The Happiness Project Brașov

Anul ăsta am cinci saci cu dragoste…

by Monica Bîldea / 24 December 2015

Am câţiva copii pentru care pregătesc daruri anul ăsta. Nu ştiu mare lucru despre ei, sigur nu ştiu destul. Ştiu că sunt departe, neîncrezători şi singuratici, că îi iubesc pe toţi cu o iubire pe care acum o descâlcesc dintre alte daruri şi aş da şi aş face orice să …

Talk Tabu Brașov

Pro adulter? Da!

by Monica Bîldea / 10 June 2015

“De ce înşelăm? De ce trişează oamenii fericiţi? Când spunem “infidelitate”, ce vrem să spunem de fapt? O aventură, o poveste de dragoste, sex plătit, sex virtual, un masaj cu final fericit? De ce credem că bărbaţii înşală din plictiseală şi frică de intimitate, iar femeile din cauza singurătăţii şi …

Talk Tabu Brașov

Celălalt bărbat

by Monica Bîldea / 19 March 2015

Soarele e încă jos, pieziş, aşa cum stă mereu între solstiţiu şi echinocţiu, prezent doar cât să ne salveze de hipotermie şi depresie. Mă bucur vag de ultima duminică leneşă într-un anotimp incert, cu ceaiuri şi deserturi prin librării şi cafenele. Semănăm atât de mult încât ne acceptăm intuitiv, cu simpatie nedisimulată. Îmi povesteşte …

The Happiness Project Brașov

O femeie norocoasă și extrem de bogată

by Monica Bîldea / 20 February 2015

Zilele trecute am prânzit cu o bună prietenă; nu ne mai văzuserăm de la începutul verii. Ne vedem din ce în ce mai rar în ultima vreme, dar ne putem continua frazele, putem oricând râde până în zori şi ne putem reproşa toate defectele fără consecinţe. A. este poate cea …

Read me Brașov

Abandon cu blestem

by Monica Bîldea / 16 February 2015

Ea era un amestec de femeie, bărbat şi copil, sau cel puţin ăsta era complimentul cel mai frumos pe care i-l făcuse vreodată cineva, în cazul de faţă un fost prieten nedevenit iubit. În realitate era capricioasă şi diafană ca o femeie, descurcăreaţă şi puternică ca un bărbat şi naivă …

The Happiness Project Brașov

Fericirea nu are cod poștal

by Monica Bîldea / 29 January 2015

Şapte ani în America… Should I stay or should I go? Te întrebi mereu dacă să mai stai sau să pleci? Ești într-o relație toxică cu țara ta? Te-a înșelat și dezămagit peste putință de iertare dar tot nu te poți hotărî dacă să o abandonezi sau să vă compromiteți …

Talk Tabu Brașov

Femeia la 40 de ani – întoarcerea buldozerului

by Monica Bîldea / 21 January 2015

Ca mai toată lumea, am avut o copilărie colorată. M-am jucat printre blocuri în construcţie, de unde săream în grămezi mari de nisip, îmi măsuram puterile, centimetri şi kilogramele cu băieţii, boxam un maimuţoi de pluş agăţat de clanţă drept exerciţiu de autoapărare, iar iarna alunecam graţios pe gheaţă în …

catchy.ro