Sunt tânăr, doamnă. Tânăr. Am plecat acum vreo 10 ani de acasă pentru a mă face jurnalist. Credeam în puritatea, utilitatea și puterea informației sănătoase, sincere, curate. Cred în continuare că vom fi puternici în momentul în care vom fi informați corect. M-am refugiat între mașini acum opt ani și am început să le înțeleg dincolo de pasiune. Am ajuns să fiu fericit că lucrez cu obiecte conceptuale care nu te sună înapoi să te întrebe de ce ai scris cum ai scris. Mi se pare sincer nedrept că scriu critic despre lucruri care sunt dezvoltate în ani buni de armate de oameni ultraprofesioniști și megapasionați care așteaptă rozându-și unghiile verdictele pe care le dăm noi în câteva paragrafe după câteva sute de kilometri. Dar nedrept nu înseamnă că e incorect. Cred în continuare că lucrurile bune trebuie să câștige în fața nonvalorilor. Știu că e complet injust ca între cele două concepte să existe o competiție. Conduc un portal auto despre care se spune că e cel mai bun din România. Încerc să inventez și să reinventez, să gândesc și să regândesc. Îmi place când alții mă copiază. Nu există un lucru mai flatant. Nu mă interesează ce ai făcut cât timp ai învățat ceva din ce ai făcut. Dacă știi ce să înveți din faptul că greșești, vei greși din ce în ce mai puțin și vei fi din ce în ce mai fericit. Îmi plac momentele în care o mașină îmi oferă onoarea de a fi fericit în timp ce este condusă. Un nod în gât pe o șosea de munte, într-un soare moale și pe un asfalt impecabil e idealul meu în viață.