Trăiesc într-un spațiu al spiritului în care nu există constrângere, frică, separare, ci doar iubire, comuniune și creativitate. În lumea mea fără garduri și ierarhii, libera exprimare și voință, zâmbetul, atingerea umană, reflecția nu sunt prohibite. Văd știința, cu descoperirile ei - inteligența artificială, nanorobotica, biotehnologiile, ingineria genetică, zborurile spațiale - ca pe un instrument al cunoașterii, nu ca pe un nou zeu, în fața căruia să îngenunchez. Dumnezeul care mi s-a revelat în cele mai grele momente ale vieții mele, ce n-au fost puține, este offline și off-the-grid. Și l-am descoperit, nu atunci când am lăsat lumea să-mi dicteze ce să fac, ci atunci când am început să mă întreb ”cine sunt eu?”. Lui îi mulțumesc în fiecare zi și îi sunt recunoscătoare.