După cum v-ați dat seama deja după ce debitez pe-aci, sunt un ins obișnuit: mai am scurte sclipiri de luciditate, ori altele – și mai rare – de inspirație, printre momente de-o banalitate înfiorătoare. Pe deasupra, mai îs și ardelean – adică mă prind mai greu de niște faze. Mă …

Dacă în tinerețile noastre turbulente să dăm cu bâta-n baltă despre orice, să punem etichete și să ne-arătăm intoleranți față de ezitările ălorlalți părea oarecum normal – din cauza hormonilor care duduiau – la vârsta de mijloc, mai firesc ar fi ca pozițiile noastre să fie ceva mai nuanțate. Există, …

O veste bună pentru iubitorii melodramei – genul încă n-a murit! Aproape de închiderea TIFF 14, am asistat la proiecția Duke of Burgundy – “dark melodrama” în regia britanicului Peter Strickland. Urmărindu-i retrospectiv filmografia, m-am mirat de slabele recezii de la noi pentru Katalin Varga, mai ales că a fost …

Am discutat – sau cel puțin am încercat să inițiez o discuție – zilele acestea, cu un cineast. I-am mărturisit, în deschidere, că avem un limbaj comun, fiindcă am cochetat cu scenaristica, iar omul mi-a replicat că e sătul de cei ca mine, care au veleități artistice, dar nu și …

Nu trebuia să ne spună nimeni – știam cu toții despre Corneliu Porumboiu. Noi îl consideram un talent cert, înainte chiar ca filmul său Polițist, adjectiv să fie remarcat pentru originalitate de juriul european de la Cannes și să îi smulgă două premii deodată. O știam încă din 2006, când …

Bună, dimineața asta! C-un soare așa timid și molcom, de parcă vine din Moldova. După o cafea bună, mai că-ți vine să uiți demonii nopții. Dar stai… orgoliul încă mai moțăie: ce-o fi cu scrierile alea cu rating de 5 și 6 cifre din catchy? Adică fără s-atingă probleme majore …

Îi sugeram ei, în glumă, în urmă cu aproape trei luni, câteva filme de văzut cu el. Dar oare cum vede el un film cu ea? Merge la un cu totul alt gen, în cuplu? Sau vrea să vadă aceleași filme pe care le-ar viziona în solitudine – dar le …

Acum peste o jumătate de secol, un tânăr de 26 ani publica prima sa povestire în The Paris Review, care declanșa reacții violente din partea conservatorilor evrei în The New Yorker. Această infamantă povestire (și cea mai lungă), alături de cele cinci mai scurte care i-au urmat în același an …

Câteva comentarii bine țintite asupra ultimului meu articol m-au făcut să mă pun în postura cititorului și a cititoarei Catchy, drept pentru care îi mulțumesc (oriunde prin Himalaya s-ar afla) Faianțarului, ca și următorilor parteneri de dialog (aștept Zidarul și, eventual, Demolatorul). Această schimbare de perspectivă m-a făcut să-mi amintesc de …

Țin să precizez din start că n-am intenția să despic vreun fir în patru. Ba chiar, ca reprezentant al regnului masculin, nu mă pot lăuda cu o abilitate în folosirea termenilor din titlu. Mai degrabă posed (iar asta pot s-o spun din remarcile feminine cu care am fost gratulat de-a …