Să ne înţelegem de la bun început: nu o să citiţi vreodată în acest text un enunţ care începe cu „nu e normal”, „e incorect”, „e umilitor” sau „e strigător la cer”. Normalul meu nu are nici în clin, nici în mânecă, evident, cu normalul de la vreun alt etaj, …

Mai în glumă, mai în serios: pe mine, mâncarea mă va scoate din joc. Încă mimez un aspect longilin, al cărui preţ stă în ture de parc în zori, tone de ceai verde, coji integrale şi… ar fi trebuit să adaug, bun simţ, acela care îţi spune unde e frâna …

Am un fel de rubedenie despre care nu mai ştiu nimic de multă vreme – nu că m-ar omorî grija – care, printr-o singură replică, defineşte una dintre însuşirile de care i-aş lipsi bucuros pe toţi cei care trec prin viaţa mea. În copilărie, când mama, tata sau mai ştiu …

Sunt gălăgioşi, îţi furnică fiecare sinapsă şi fiecare neuron cu grija să nu se arunce în cap, să nu se împiedice, să nu sară de la balcon la parter, să nu îşi scoată ochii şi, mai ales, să fie cuviincioşi, să ştie ce înseamnă respectul, umilinţa, bunătatea, modestia, empatia. În …

Degetele se crăcănează cât de tare pot, iar mâna dă să iasă din umăr de ridicată ce e. Nici măcar nu mai strig, ci concentrez toată energia în braţul care descrie cifra cinci. E, probabil, a treia oară când tata mă cheamă în casă, conturul feţei estompat de plasa de …

Mai degrabă se ridică obligativitatea vizelor pentru America, decât să mă ridic eu de pe scaun la o petrecere şi să dansez. A, îmi voi invita soţia la un slow sau două, elegant şi sobru cum mi-e felul, dar să-mi suflec mânecile şi să îmi sară pingelele pe latino, urban …

În rarissime ocazii, prezint evenimente (televizate sau nu), în haine de împrumut. Ceea ce la alţii e o normalitate (peste tot, în lumea civilizată, garderoba unui front man, anchor, MC e asigurată), la mine e un accident mai rar decât eclipsa totală de soare. De cele mai multe ori, ceea …

Am o mare problemă cu optimistul de serviciu sau cu cel din datorie. Cel care spune, mai devreme sau mai târziu, „o să fie bine”. Ca şi când nu e suficient, ţine să şi sublinieze: „nu se poate altfel!”. De asemenea, constat că încep să manifest o intoleranţă la enunţurile …

Discuţie de sâmbătă seara, în bucătărie, deasupra a două pahare de vin, brânzeturi şi nişte focaccia. Copilul parcat până duminică la bunici. Tihnă şi burghezie. – Care o fi cea mai grea parte a meseriei noastre? – Emo…, dau să răspund şi mă împiedic într-un gând. Nu, ăsta ar fi …

What ever happened to silk? Soţia mea zâmbeşte când mă aude, obsesiv, în magazinele de haine. Foşgăiala printre umeraşe, sport care, paradoxal cu statutul meu viril, mă amuză în mod deosebit, e însoţită de bombăneli amare: poly, poly, poly… Bluze diafane, fluide, rochii vaporoase, eşarfe (Doamne, chiar şi eşarfele!) mimează …