Soră-mea o chema la gard mereu cu acelaşi pretext: – Cami, vino să-ţi dau ceva. Şi ea venea mereu cu acelaşi zâmbet, aceeaşi inocenţă şi aceeaşi încredere. Doamneee, cum poţi să fii aşa de naivă, o certam după ce începea să plângă pentru că, iar, o muşcase soră-mea printre ulucile …

Mă uit la femeia din oglindă şi-mi place ce văd. Câteva fire argintii, câteva kilograme în plus, mai multe riduri decât ar merita, mai multă înţelepciune, şi o întrebare: oare când au trecut atâtea primăveri? O cunosc de 50 de ani, dar cred că n-am iubit-o niciodată atât de mult …

Când ciclul menstrual te abandonează, chiar dacă ai 50 de ani, primul gând e: oh, Doamne, că n-oi fi gravidă! Toamna trecută, prietena mea a împlinit 50 de ani şi ca un ceas elveţian, ciclul a dispărut. S-a speriat biata femeie, nu i se mai întamplase până atunci, avea ciclul …

Uneori, două inimi nu mai găsesc strada comună pe care au pornit. Când se întâmplă din ne-iubire, nu prea mai sunt speranţe, dar de multe ori se întâmplă din lipsă de comunicare, de ascultare, de interese comune, din orgoliu sau din egoism. Când vă daţi seama că începeţi să rătăciţi …

Era primăvara lui ’94 când m-am mutat definitiv în Italia. În ţară nu se schimbase prea mult. Acum aveam şi noi Coca-Cola, Kent, alune, smochine, portocale şi banane, ciocolată fină, blugi, rochii cu sclipici, farduri oleacă mai bune. Adică tot ceea ce visase lumea şi văzuse pe la alţii mai …

– Mariţooo, alearg’, Mariţoooo, alearg’… Şi Mariţa alergă. Alergă la gardul de uluci de culoarea pietrelor de râu şi strigă la rândul ei: – Ce e, nină, ce făcuşi? Avea ea vorba asta cu nină, nu ştiu de unde o avea. – Vino să-ţi dau o porţie de ciorbă, o …

 Ziua cea mare sosise. Visase la ea ani mulţi la rând, dar nu găsise curajul să-şi pună în practică ideile şi talentul, nu se simţea pregătită şi o speriase amploarea proiectului. O ajutase foarte mult entuziasmul şi doza de nebunie a Larei, ea se ocupase de partea birocratică, ea găsise …

Lumina crudă a dimineţii intră ca un zâmbet tânăr pe ferestrele larg deschise ale sălii de aşteptare, se întinde peste oameni şi lucruri, leneşă şi tăcută, parcă intuind gravitatea locului. Aerul e curat, ambientul e plăcut, mobila e de design, plantele sunt viguroase, zumzăitul vocilor creează o atmosferă caldă şi …

Am învăţat că în locul celei mai mari fericiri, prefer liniştea inimii. Oscarul, Nobelul, Pulitzerul sunt fără valoare, dacă un munte doarme pe sufletul tău. Am învăţat că în mijlocul celei mai mari fericiri, ca şi în mijlocul celei mai mari dureri, eşti singur. Am învăţat că şi atunci când …

Era iarna lui 1988 când am ascultat pentru prima dată vocea lui Whitney Houston. O prietenă a venit la mine cu o casetă pe care o primise de la nişte rude din Canada. A fost dragoste la prima… ascultare. Fulgerătoare, definitivă, neştirbită de trecerea anilor, ba, din contră, dospită şi …