Marioara e o fată stilată, înaltă și trasă prin inel, cum se zice. Dar cel mai tare îi place să se mărite. Și chiar se mărită. Din trei în trei ani (cumva, dacă mai punem la socoteală și divorțurile!). Marioara se tot mărită. ”Dar unde îi găsești, fată?”, am întrebat-o …

Pe doamna respectivă o văzusem în repetate rânduri traversând grăbită străzile. Într-o zi, am aflat că e venită din Basarabia și am început să întreb în dreapta și în stânga. Cineva mi-a spus unde locuiește, așa că m-am hotărât să-i fac o vizită. Redactorul-șef mi-a zis că avem o gaură …

Când ai să fii obosit de prea mult mine, de alunecarea eului meu în amintirile tale, te rog, nu ezita, deschide ușa și pleacă! Poate că am să plâng, poate am să te implor, poate am să devin  trivială! Câte meschinării nu mi-ar putea trece prin minte! Tu să te …

Poate că existau clipe în care sentimentele mele se conturau. Aproape că le pipăiam cu degetele inimii, inima mea ciuntă, sfârtecată, în încleştarea dintre două disperări, inima mea, pasăre albă, blestemată să nu-şi afle cuibul. Dar lumina dura puţin. Ca o ameţeală, ca un pas şchiopătat de vals, ca o …

Îl iubeam mult. Era slab și înalt, cu ochii verzi, ochi cum nu aveam să mai văd vreodată. Îmi spunea că sunt o prințesă. Tata. Aveam 16 ani când s-a așezat pe scaun, trist, și mi-a spus: “Sunt bolnav”. “Ce ai, tată?”, m-am speriat eu. “Mă doare inima!”, a răspuns. …

Am observat-o cum stătea așa timidă, ca și cum i-ar fi fost teamă să nu supere pe cineva cu respirația ei, cu prezența ei fragilă, de prințesă rătăcită într-o lume ostilă. Nu cred să fi avut mai mult de 11, 12 ani, vârstă la care mamele își alintă cu tandrețe …

Urcasem în trenul de București – Suceava pe la ora zece noaptea. În zori, aveam să ajung la capăt, iar perspectiva unui drum năucitor nu-mi producea decât disconfort. Alesesem vagonul de dormit după îndelungi ezitări. Prețul biletului nu era chiar la îndemâna unei muritoare învățate să călătorească adesea cu trenul …

Când a coborât din tren, m-a luat de umeri şi m-a privit drept în inimă. Pentru întâia oară am simţit că nu mai pot ascunde spasmul ventriculelor. Ca la ecograf, când un medic miop, cercetând atent, clatină din cap şuierând acel ”Daaa!”, despre care nu pricepeai niciodată dacă te condamnă …

Dacă m-aţi întreba ce-mi lipseşte în primul rând când omul drag nu-mi este aproape n-aş şti să vă răspund! Mâinile lui? Ochii? Sufletul cu care mă vrăjeşte? Dar cine este el? Câte mări şi ţări a străbătut şi a venit la mine? Dacă m-aţi întreba ce ştiu despre mine, cine …

Ne întâlnim în fiecare dimineață de ani de zile, în același punct. El, din ce în ce mai adus de spate, cu fiecare an cu părul mai cărunt, dar purtând același pardesiu și aceeași sacoșă uzată. Cineva îmi spusese cândva că merge zilnic să-și viziteze mama, care zace la pat …