Așa m-ontrebat Dan Alexe, un băiet cari scrie tari ghini.  Și răspunsu’ neu așa o fost: Aş vre’, cum sî nu vreu, puiul maichii. Graiul ista mă faci sî mă tochesc di pi chicioari di drag. În graiu’ ista m-am zburătăcit eu, copchiliţă di oraş, hulub ascultător ce-am fost la …

Natalia cu viaţă de poveste. Născută în 1908, pe 9 iulie. În toiul verii şi în zodia racului, a cancerului, cum se mai zice. Crescută cu drag într-o familie de ţărani get-beget. Era cea mai mică dintre fraţi. Pe timpul acela se muncea la fel cum se respira. Copilul, de …

Să nu-mi spuneţi că bat câmpii. Anul acesta nu am văzut albine ca în anii trecuţi. Păpădie a fost puzderie şi alta nu, salcâmii au împodobit şi înmiresmat anticamera Raiului, unde cărăbuşii de aramă aşteptau spovedania Lumii. Acum au început a crăpa bujorii dolofani. Iasomia împrăştie dâre fine de dulceaţă …

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba şugubăţului Creangă, dar eu, din orăşeancă, m-am făcut ţărancă get-beget. Născută şi crescută la oraş, copchilă bicisnică ce-am fost, când scăpam în pădure, eram ca o căprioară nebună. Dacă nu eram în alun, eram în cireş; dacă nu eram în podul şurii să caut …

Ce binecuvântaţi am fost să avem vise! Vă daţi seama, ce binecuvântare? Şi somnul… În vise am fost oriunde, am fost oricum, am fost oricine. Pe la 25 de ani am visat ceva superb. A fost atât de real acel vis, încât şi acum cred că era un déjà-vu. Se …

Cum e? Ştie cineva cum poate fi? Să te măriţi la 18 ani, să rămâi însărcinată la 21, apoi să fii brusc abandonată disperării. Casă nu, serviciu nu, şomaj nu. Să stai într-o casă cu stuf, în gazdă, să-ţi roadă noaptea şobolanii uşa. Să nu ai ce mânca, dar te-ai …

Într-o viaţă de asta cunoşti lume peste lume. Unii sunt dulci, alţii sunt acri de-ţi fac gura pungă, alţii n-au niciun gust. Unii sunt fructiferi, alţii decorativi, unii stau în livadă, alţii cresc în pădure ori în rezervaţii speciale. Prima dată, mă uit la mâinile oamenilor. Ele sunt ca o …

Mi-a spus zilele trecute o prietenă că a obosit să trăiască. Are aceeaşi vârstă cu mine. Bem cafea şi vorbim în şoaptă. Nu, nu punem la cale nimic interesant. A obosit să trăiască pentru că are o mare şi cruntă dependenţă. De 21 de ani e dependentă. Nu poate gândi, …

Despre moarte, urât subiect. Dureroasă întâlnire, cu ea, a celor ce rămân să plângă. Că şi cei ce nu pleacă o întâlnesc. Îi simt atât de viu prezenţa şi sunt atât de trişti. Nu se cade să vorbim despre moarte? Cum să nu, doar e finalul unui drum pe care …

6 Mai 1990. O zi superbă ce n-am uitat-o. Aveam 14 ani şi mergeam cu tata la Stânca-Costeşti. – Unde mergem tată? – La Podul de flori, ai să vezi ce frumos este. Mergem în ţara noastră. Ţin minte tot: bătrânii stăteau grămăjoară povestind, cu bobiţe de lacrimi în ochi. …