Acum 45 de ani, cum era dragostea? Am adunat toate piesele şi am construit puzzle-ul cu mare grijă. Ion şi Maria, mama şi tata, tineri pe uliţa satului. Mergeau la strânsură, fete şi flăcăi. Copii cuminţi ce munceau de dimineaţă până seară, căutându-şi drum prin viaţă. Tata, fără tată. Fiu …

Când am plecat, nu mai vedeam lumea de lacrimi. Era iulie 2006. Tocmai ne mutasem într-o locuinţă de serviciu fără instalaţie sanitară. Dacă ploua, fugeam cu patru găleţi în pod, ştiam exact unde e spartă ţigla; dacă bătea vântul, cum-necum, se uda tavanul din bucătărie bleaşcă. Am vorbit cu cumnata …

Ţara mea, frumoasa mea, când ai să te vindeci, când? Au tras câinii de tine până te-au zdrenţuit. Nimeni nu ţi-a cusut rănile şi s-au prins aşa, căscate, ca zidul ăla netencuit de la Spitalul Judeţean, unde am stat ieri opt ore, pentru un gips. Nu am plâns de cald, …

Aşa huieşte satul de vreo două zile. Eu tac şi ascult, n-am ce face, aşa mi-i serviciul. Nu, nu lucrez la Radio-şanţ, am un mic magazin în centru. Pe aici vin şi pleacă toate “ştirile” ajungând până pe cea mai îndepărtată uliţă. E fascinant şi obositor să vezi atâtea feţe …

Mă uit la tine, aşa, din depărtare şi văd cât eşti de calm. Nimic nu pare să-ţi clintească echilibrul. Eu mă agit ca proasta să fac şi asta, şi asta, şi asta. Ieri, deşi a fost sărbătoare, ai vrut să mănânci peşte. Am stat 12 ore la serviciu, apoi m-am …

“Te-ai întrebat vreodată, dintre toate câte trăieşti, ce contează pentru tine cel mai mult?“, m-a întrebat o prietenă. Am spus la repezeală: “Viaţa contează pentru mine!” Apoi am recitit atent: “dintre toate câte trăieşti”. Aha… De atunci, de când m-a întrebat, sunt șase ore, timp în care am fost la …

Să nu mai bâjbâi prin noapte că ea, noaptea, mi-a fost dată întru visare. Să nu mă mai cred ziua zmeu că ea, ziua, mi-a fost dată întru învăţătură. Să nu chinui animale, să nu otrăvesc pământ. Să nu fac om să plângă din pricina mea, ci să râdă cu …

Dacă ar fi să te asemuiesc cu un copac, ai fi salcâm. Atâta floare şi atâţia spini… Ai fost miner, ai fost şofer de camioane, ai fost la Canal, ai fost şofer de autobuz până la bine-meritata, dar amărâta, pensie. Ce blândă grijă ai avut de noi, cum ne-ai iubit …

Aveai un mare caracter, dacă erai cum aş fi vrut, şi asta mă făcea a ta pe veci. Vorbeai puţin, dacă erai cum aş fi vrut, şi de fiecare dată zâmbeam vorbelor tale. Dimineaţa, la micul dejun, ne hrăneam cu afine şi sorbeam înţelepciune dintr-o sticluţă mică, albastră. Mă duceai …

Ştiu, ar fi trebuit să zbori. Aveam bani de gaz. Ştiam că pleci cu ea. Ştiam tot. Ai venit ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, eu m-am făcut că habar n-am. Dar tu, din clipa aceea să nu mai vrei să îţi zâmbesc sincer, pentru că eşti doar …