Negândindu-mă la moarte, mă gândesc: Cum ar fi dimineaţa fără mine pe Pământ? Cine mi-ar mângâia copiii pe frunte şoptindu-le încet: „Hai, treziţi-vă, e ora 7!” Cum ar fi amiezile fără mine? Oare ar fi pustii? S-ar mai auzi clinchet de linguri prin bucătărie şi zgomotul înfundat al microundelor învârtind …

S-a îndrăgostit o prietenă de-a mea pe care n-am văzut-o în realitate încă. E frumoasă şi scrie dumnezeieşte. Vorbim, când-şi-când, pe chat. Aseară mă frământam cum să fac să-i spun că, uneori, bărbaţii… bărbaţii se leapădă de iubire. Exact ca faza aia când întreabă popa în biserică: „Te lepezi de …

Despre dragoste s-au scris kilometri de cuvinte. Fiecare o înţelege exact aşa cum pricepe să dăruiască. Dai şi nu mai pomeneşti, în vecii vecilor. Dacă ai dat şi ai ţinut minte pentru mai târziu ca să scoţi ochii ori ca să te lauzi, mai bine nu dădeai. Era mai cinstit …

Tata a iubit enorm copiii. Pe ai lui şi pe ai tuturor. Ne băga, la propriu, în sân când eram mici şi ne curgeau mucii, scoţând bomboane de prin toate buzunarele. Suntem cinci fraţi, dar odată, prin 1990, am fost şase. Tata era şofer pe autobuz după ce a avansat …

Nu, nu mă stârniţi să vă spun ce mă doare, vă rog, nu-mi faceţi asta! Trăiesc o viaţă pe pilot automat, totul se repetă milimetric cu foarte mici excepţii. Eu le spun „excepţii de bucurie”. Mă doare tot: nedreptatea, nefericirea, sărăcia, ignoranţa, neputinţa. Mă doare cu durere surdă povestea mea …

Nu ştiu voi, dar pentru mine ziua când îmi calcă mama pragul e zi senină. Poa’ să plouă mocăneşte, să viscolească, să crape cerul, când e mama la mine eu mi-s în siguranţa copilăriei. Vine rar, cam la 5-6 săptămâni, dar, când vine, se cunoaşte. Numa’ ce-o vezi că se …

Trece timpul, tot aşa cum pleacă apa pe Siret: gâl-gâl, gâl-gâl. În apă-s fel-de-fel de vietăţi, în timp îs fel-de-fel de amintiri. Acuşica fac 40 şi nici bogată nu-s, nici deşteaptă. Bâjbâi prin astă lume, căutând un rost. Am urmat frumuşel paşii: plantat pomi-da!, făcut copii-da!, făcut casă-da! Cam de-acuma …

Despre a fi mamă, s-ar putea scrie râuri de lacrimi şi tone de zâmbete. Asta e minunea dată femeii, naşterea, binecuvântarea de a fi cuib de viaţă. Apoi mâinile mamei devin crengi care legănă şi copac cu rădăcini adânci înfipte, hăt, mai jos de pânza freatică, până în magma pământului. …

O, Doamne, ce dor îmi e de Tine, uneori! Ieri mi-am dat seama că nu mai ştiu Crezul. Îl ştiam de la şapte ani, de când mama ne-a adunat într-o seară, pe toţi cinci, lângă ea şi ne-a spus: „Dacă învăţaţi Crezul vă iau ghetuţe din piele.” Cum să nu …

Hei, baby, baby-boy, îţi aminteşti cum am pornit noi doi la drum? Eu avem 15 ani când te-am cunoscut şi tu, 18. Eram copii, ţii minte cum ne sărutam pe ascuns? Aveam 17 ani când m-ai sărutat prima oară. Doamne, pluteam, eram îndrăgostită până peste urechi. Ţii minte când m-ai dus …