Prietenului meu Victor Hugo Numele meu e Phillip White. Sunt cel mai bogat om din lume. Desigur, doamnă, poșeta din piele de crocodil, buchetul de garoafe și diamantele care strălucesc de pe brățara pe care o purtați sunt făcute de mine, prin una din companiile pe care le dețin. Desigur, …

Era în iunie, pe la mijloc, cădeau pe garduri, de grei, trandafirii. În ’38. Primesc telefon de la soru-mea. Îi lipsea a patra mână la whist, o amică suferea de migrene. Margot nu m-ar fi invitat în vizită nici moartă, mai ales când primea, dacă nu avea ceva de câștigat. …

Era sâmbătă seara și luna nu era încă de găsit, deși cerul strălucea în violet. Emil mă invitase la petrecerea unor prieteni, pe undeva, prin Cotroceni. Se prefăcea că mă curta, în așteptarea unei frumuseți cu acces la vacanțe în străinătate și case de vacanță. În rest era un tip …

„Știi oare ce înseamnă să-ți fie dat să iubești doar din priviri? Să porți pe gene contururi și să-ți spui, la fiecare clipire, că nu e întâmplător că unele umbre au miros?” Am cercetat încă o dată sfârșitul scrisorii. Nici urmă de semnătură. Nu cunoșteam nici scrisul. Plicul îmi era …

Înainte de a începe lectura poveștii trebuie să lăsați deoparte orice prejudecată și infatuare de corectitudine politică. Puneți-le pe cuier, aranjați-le frumos pe spătarul scaunului sau aruncați-le pe capota mașinii, dacă bodyguard-ul e mai interesat să vă salveze viața decât să vă scuture mătreața de pe umeri. Bunica mea era …

Mădălina s-a născut într-o așteptare a toamnei, frunzele se despărțiseră deja de copaci, copila nu a adus însă înghețul, ci doar un pic de brumă. Tatăl, un cunoscut profesor universitar, mama, profesoară de gimnaziu, și-au luat din prima zi rolurile de părinți în serios. Chiar și după nașterea frățiorului ei, …

Așa cum apele își trec palmele mângâietor peste pietre, fără a le urni celor înțelepte rădăcina, ci numai luând în râs exaltarea și fiorul curios al dragostei celor tinere, tot așa și poveștile timpurilor se împletesc cu viețile noastre, bătând doar în al doisprezecelea ceas ora exactă. Au coborât și …

La prânz trecute fix, cu toată împotrivirea dimineții, aveam programat un interviu pentru un post de șef de departament. Era foarte cald și nu prea aveam dreptul să mă plâng, ar fi putut ploua cu găleata pe deux pièces-ul meu alb velin, liniat, cu meticulozitate, de un gând bleumarin. Un sfert …

Nu știu de câte ori îmi spusese bia, bunica adică, să nu beau lapte după ce mănânc fructe. Păcatul a căzut tot pe dumneaei, de unde să știe, când a vrăjitorit în cănile mari, înflorate lapte cu cacao, după care a îndesat două felii generoase de pâine coaptă de mama, …

Era ultima vacanță. Trecusem peste examene, dar tot mai rămăsese ceva din vară. Era timpul să ne vedem de viață, să ne căutăm un serviciu, să ne căsătorim. Vocea conștiinței pure își fixase megafoanele pe un comunicat important pentru țară: ne mai fusese îngăduit să copilărim cinci-șase ani, dar venise …