Sunt mamă de fată. De aceea, logic, privesc lucrurile din poziția asta și mă întreb: ce mama naibii au în cap mamele de băieți când îi pregătesc pentru viața? Eu am crescut-o pe fiica-mea învățând-o cât am putut din tot ce știam. N-a fost ușor, copiii opun rezistență de cele …

Nu sunt o femeie fericită. Dar nici nefericită nu sunt. Sunt între cele doua stări. Sunt liniștită, sunt pace. Fericită am fost. Cunosc starea în toate formele ei. În profunzime pot sa zic. Problema ei este că e nestatornică, e o stare de moment. Sau de momente. Nu de zile, …

Nu, nu, nu! Nu mai vreau să aud “trebuie să…”, asta, aia, cealaltă! Nu mai vreau! Vreau să fac doar ce vreau eu. De când mă știu, adică de pe la 4- 5 ani, acasă, la școală ani la rând, apoi la serviciu, aud doar că “trebuie să…!”. De ce, …

Am câteva zile libere, în fiecare an de ziua mea îmi iau concediu, așa că am citit pâna am obosit, m-am uitat și la televizor până am înțeles că nu prea am ce vedea. Asta dupa ce mi-am pus casa la punct, ca să pot sta liniștită. Am ieșit apoi …

„Între o femeie și un bărbat, totul începe cu o poveste minunată. Întotdeauna. Pentru o vreme rămâne așa. Minunată. Și totuși, de multe ori, aici se ajunge: singuri în doi! Începem să ne întrebăm: când, cum, unde, de ce?? Căutăm răspunsuri care oricum nu ne mai ajută. Pentru că e …

Dintotdeauna am fost o fire veselă, sociabilă, amabilă si comunicativă și cum vreți să-i mai zic. Cred însă că astea nu reprezintă întotdeauna un avantaj pentru o femeie. M-am măritat cam târziu, pentru că aveam impresia că, odată cu căsătoria, vine și „faci ce spun eu!”. Poate din cauza prietenului …

Citesc un articol (Slabele), scris de o femeie, care mă face să merg și să mă uit în oglindă. Nu sunt Zâna Zorilor, dar nici Muma Pădurii nu sunt. Nu sunt grasă, dar nici foarte slabă nu sunt. N-am 1,80 dar nici 1,50. Nu sunt prea deșteaptă, dar nici făcută la …

Așa e ea. Nu vrea să încarce pe nimeni cu durere. Tace. Tace și înghite, până răbufnește. Asta o știu. Nu știu cum de s-a hotărât astăzi, să-mi povestească… povestea. Plecarea ei o știam, dar fără amănunte. Povestea celor șapte ani, îmi zice. Apoi continuă: sau cinci? Sau doi? Că …

Eram prin clasa a IV-a, când am văzut în dulapul mamei (care făcea și croitorie în timpul liber), o rochiță roșie de vară, fără mâneci, cam de mărimea mea, aproximasem eu. Mi-au ieșit ochii ca la melc privind-o, pentru că, deși nu eram dintr-o familie săracă (chiar deloc săracă), rar …

De câte ori deschid facebook-ul, apare sus o întrebare care mă agasează: “La ce te gândești, Liana?” De regula îi zic în gând: dă-te-n pana mea, ce te interesează? Și uit brusc de întrebare. Astăzi însa, am rămas cu ochii pironiți pe întrebare. Aveam un răspuns, dar nu i l-am …