Numai când ești foarte tânăr iubești la-ntâmplare. Haos nu în ce privește numărul, ci felul. La limita dintre adolescență și prima tinerețe ești gol de liste și cerințe. Privim și iubim. Uneori simțim înainte să privim. Comunicăm prea mult cu interiorul și suntem atât de goi de frecușurile vieții, încât …

Pe cine supără termenul, să-l înlocuiască cu angoase. Nu vreau să dau lecții și nici prea științifică n-o să fiu, din nevoia de-a ne înțelege. Când mă simțeam pierdută, apărea cineva ce fusese înaintea mea în același loc și asta m-a ajutat. Scrisul meu sper să aibă uneori efectul ăsta… …

Ea, mai posacă din fire. Ori din trecut. Totul părea șters în ființa ei. Mai puțin cutele prea timpurii ale frunții. Sunt oameni pe care-i zărești doar dacă te-mpiedici. Cam așa era ea. Puțină la vorbă și la chip. Înăuntru n-aveai cum să vezi. Câte-o vorbă răzleață, aspră, cu sunete …

Din tot ce ai când dai, rămâi cu mai puțin. E aritmetică simplă. Scădere. Numai din ființa ta, când împarți, te-nmulțești. Acum doi ani, pe vremea asta nu-mi propusesem să-i fac să se iubească. Îmi doream numai să se aibă și ce-or face cu asta numai ei vor ști și …

Știi de câte ori te-am căutat printre pagini? Cum mi te-nchipuiam cugetând efemer și punând preț pe nimicuri? Cum după fiecare noapte, în care în miimi de secundă te-aș fi zărit, mi-ar fi crescut zile în loc? Cam în câte brațe m-oi fi căutat tu… Știi noaptea aia fragedă și rece? …

Schimb de replici inteligente, ale unor domni: revistă pentru femei! Da’ o citiți, domnilor, de știți că-i a lor! Ba, unii nu numai că lecturați precum un puști încă adolescentin pe sub pătură… mai și scrieți. Nu vă e un pic pe la obrăjori?! 🙂 Io–nțeleg că vremurile-s dure… luptele …

Oamenii se-mpart în optimiști sau nu, după cum în egală măsura îl au pe Dumnezeu ori nu… Eu, la-nceput, februarie, la sfârșit. Ea calcă mărunt. Un braț lângă măicuța tânără, celălalt sprijină peretele turcoaz rece, al unui spital. N-ar fi venit, dar tusea ce-o însoțește de ceva vreme o supără. …

Și azi a trântit ușa. Deși-și propusese să nu. Bichonul maltez s-a grăbit și d-astă dată să iasă. Ca-ntotdeauna e cu cel puțin zece pași și lungimea unei lese înaintea ei. Ea merge repede, aleargă uneori, se oprește când partenerul ei de drum găsește ceva de scotocit ori de privit. …

Miercuri pe seară. După 10. Într-o stație, la Unirii. Mă-ntorc spre casă, după o-ntâlnire pe fugă, cu o colegă plecată. Acum e prietenă. Nu știu cum anume se face că oamenii prezenți, aproape de noi, adeseori nu-i putem numi așa. Când pleacă și ne lipsesc de-a binelea ne devin prieteni. …

V-am zis că mi-s dragi românii și-mi sunt, că-s de poveste! Mă-ntreb dacă așa colorați or fi și alții mai vestici ori de prea multă civilizație devin poate mai șterși?! Scara unui bloc mai vechi decât mine și copiii mei la un loc. Domn înalt, palid, i-a plăcut mult sucul …