Aştept momentul acela al zilei când, coborând din tramvai, te caut cu privirea. Aştept să-mi sprijin zîmbetul în zîmbetul tău şi umerii de-o bancă şi-n mine să se facă linişte, ca începutul unui cântec de leagăn. O linişte aruncată ca o pătură peste tot ce urmează. Şi când nu eşti, …

Pare mereu plictisită. Nici veselă, nici tristă, nici abătută, nici aiurită. Ci plictisită. Ca şi când la uşa bibliotecii n-a lăsat nici necazuri, nici bucurii. Oftează o dată la cinci minute şi apasă tastele calculatorului fără grabă, cu degetele mici arcuite în sus. Are părul împletit cuminte, în spic, iar …

„Săru’mâna, sunt…”, „Auzi, tu nu eşti «Săru’mâna» cu mine”, îmi spune pe un ton sever. Apoi, îmi întinde mâna zâmbindu-mi larg. „Spune-mi «Bună»”. Îmbrăcată într-o pereche de blugi simpli şi o cămaşă legată în talie, Emilia Popescu se simte ca la ea acasă în spatele scenei. Îşi scoate tacticoasă rochia …

S-a demonstrat că ne este dat (genetic, mai ales) să credem în poveşti; aş spune că nu e un lucru neaparat rău – poate că viaţa e ca un pod care se clatină când îl parcurgi, iar poveştile au menirea să absoarbă clătinarea. Numai că din naivitatea noastră de consumatori …

Mărturisesc. Am furat o carte de la Biblioteca orașului. Aproape că nu îmi e rușine. Era de Nichita Stănescu. Nichita Stănescu, înțelegeți? L-am lipit de inimă, pe sub palton și l-am zdrobit de sânul stâng, care îmi zvâcnea de frică să nu mi-l ia cineva. Ah, Nichita Stănescu, înțelegeți? Îngerul …