Sunt o persoană….dificil! Îmi vine greu să mă autocaracterizez. Poate pentru că mă aflu la un mare carfur din propria-mi viaţă, cred că ideile care se materializează în cuvinte pot exonera gândurile negre care îl bântuie pe oricare dintre noi. Sper să vină un moment în care frumosul să mă copleşească de tot şi să nu mai plec sufletul la clipe din trecut, greu de surmontat. Până una-alta, mă simt teribil de bine când scriu. Mă mai simt teribil de bine când sunt liberă, când călătoresc şi cunosc lumi noi. Visez să îmi trăiesc mare parte din viaţa care mi-a mai rămas într-o căsuţă din Provenţa sau Toscana. Iubesc cărţile şi muzica – singurii prieteni adevăraţi care nu m-au trădat niciodată. Am o bijuterie de fetiţă de aproape 4 ani care dă sens frumosului despre care vorbeam mai sus. Aştept să descopăr – încă – drumul ferm care mi-a fost hărăzit. Până atunci, mă bucur cât pot de excursia propriu-zisă.