Stau singură cu pisica și aștept. O aștept. Prima așteptare. Nu foarte lungă, două ore, atât durează examenul. „Să nu vii după mine!”, îmi spune și eu, ca orice mamă ascultătoare, nu mă duc după ea. Deși mi-ar fi fost poate, mai ușor. Aș mai fi stat cu vreun părinte …

Am început să nu mă mai recunosc. Și îmi tot vine în minte vorba bunică-mii «sufletul tot tânăr rămâne, chiar dacă…». Exact, «chiar dacă», chiar dacă te trezești seara, singură în troleibuz, între doi bărbați. Nu masculi, doar bărbați. Păr grizonant, ambii la costum, cu câte o carte pe genunchi. …

Vatmanul a rămas cu mâna pe claxon. Pe șine, în fața lui, o mașină blochează drumul. Ora 16, undeva, prin București. Nervoși de statul pe loc, oamenii din tramvai încep să vocifereze. Unul, proaspăt urcat la stația anterioară, cu un pulover jegos și cu unghiile murdare, se pune direct pe …

În tramvai. Stau una lângă alta cu câte o poșetă-n brațe și o plasă la picioare. – Nu mai pot de oboseală! Sunt trezită de la cinci dimineața: fă cafeaua, fă micul dejun, fă sandviciurile copilului și pe ale soțului, pune o mașină la spălat, spală-te și tu, scoală-l pe …

Vorbeam la un moment dat cu psihologul Daniel David de la Cluj și el îmi spunea că, pentru ca România să poată distruge mecanismele comuniste în care s-a blocat, trebuie ca generația actuală care ocupă funcțiile cheie în societate să dispară. Fizic. Adică să moară pentru a fi înlocuită de …

Era ca acum. Sfârșit de octombrie, început de noiembrie. Anul de grație 1989. Eram în clasa a noua, la Mate-Fizică. Nu c-ar fi contat. N-a contat. Ne-au strâns pe toți în amfiteatrul ăla mare, de la Lazăr, și ne-au zis că nu e pe vrute sau nevrute, ci că e …

Octombrie. Peste tot. Covor de frunze uscate cu nervuri aspre, la vedere, ca nişte palme cu riduri. Încearcă să meargă printre ele, să nu le atingă, nu care cumva să se molipsească de la uscăciunea lor. În aer pluteşte iz de păsări. Sunt doar porumbei ce lasă în urmă miros …

El e blond pai, cu ochii albaștri. Ea, cu părul scurt, un pic ondulat la ceafă și cu o eșarfă roz pal în jurul gâtului. Împart același scaun din autobuz și-și zâmbesc complice. Într-o mână țin câte un corn fiecare, lăsându-și-o pe cealaltă ocupată. Ea, cu un ponei micuț, din …

Aveam 14 ani proaspăt împliniți când am ieșit prima dată din țară. Eram în Franța, într-un sat amărât din sud, acolo unde catadicsiseră să ne trimită în vacanță pe ăștia din liceu de vorbeam bine franceză. Cică premiu pentru rezultatele la olimpiadă. Așadar, acolo, în anul de grație 1990, vara, …

Sunt trei cu totul. Două stau jos, cu fustele trase  în sus, până spre genunchi, cu picioarele strâmbe și crăcănate, cu ciorapi de nailon peste care și-au tras șosete groase, că deh, au început să cadă serios frunzele și acuș vine iarna. Una a rămas în picioare – picioarele, altfel, …